Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.
Vă dorim SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE !
Rusaliile, o mare sărbătoare a creștinătății ce semnifică Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli. Considerată și sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, cade întotdeauna la 10 zile după Înălțare și la 50 de zile după Paşti.
Sarbatoarea are rădăcini in mitologia romană veche, Rosalia se ținea când înfloreau trandafirii și se aduceau ofrande florale sufletelelor celor plecati. „Cine-a-nceput horile
Meargă-n rai cu florile,
Cine-a-nceput jocu-n lume
Aibă numai zile bune!”
„Omul e născut din mitologie și îi place să trăiască în mitologie”(E.M)
În „religia populară”, sărbătoarea are un puternic caracter funerar. Acum se dezlănțuie duhurile nemulțumite. Rusalcele apar ca niște zâne, asemănatoare Ielelor, care zboară prin aer și-i pedepsesc pe cei care muncesc de ziua lor. Pentru a se apăra de aceste spirite rătăcitoare, oamenii își împodobesc casele cu ramuri verzi de tei și frunze de nuc, poartă în sân pelin și usturoi, fac pomeni și slujbe de pomenire pentru sufletul morţilor. Zilele ce urmează stau sub semnul Rusalcelor, al acestor zâne capricioase, cărora oamenii nu le rostesc numele pentru a nu le invoca. Le spun Dânsele, Ielele, Zânele, Sfintele, Şoimanele, Măiestrele, Frumoasele,Fetele Câmpului…
Când sunt chemate, sunt rugate să vină cu cele mai alese cuvinte: „Voi Zânelor bune,/ Măiestre, Frumoase,/ Puternice, Miloase, / Vitezelor, Iubitelor,/ vă rog fierbinte/ cu dulci cuvinte/ să-l ajutați pe Ion/ să fie sănătos,/ și de voi drăgăstos/ și tot ce face/ să nu fie de prisos,/ să-l lăsați curat,/ ca voi luminat/ și binecuvântat”. În schimb, în descântecul de exorcizare, apelativele se schimbă într-un mod radical: „Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zănatecelor,/ Bătrânelor,/ Urâtelor,/ Răşchiratelor,/ Ţâfnoaselor,/ Scârboaselor,/ ce v-a făcut/ de nu v-a plăcut?/ De ce l-aţi pocit şi nenorocit?/ pe omul iubit?/ (…)Daţi-i înapoi,/ tot ce i-aţi luat,/ glasul,/ bărbăţia/ şi mândria,/ c-am să vă bat,/ cu vergeaua de alun înodurat,/ în pădure,/ în câmp înflorit/ şi-am să vă toc,/ cu melitorul,/ cu toporul,/ cu securea,/ până aţi pieri,/ şi zâne n-aţi mai fi./ Fireaţi voi să fiţi,/ de fete bătrâne,/ urâte şi spâne,/ de zâne spurcate,/ de babe-nţărcate,/ de destrăbălate”. (Romulus Vulcănescu –Mitologie română).
Dezlănțuirea spiritelor nefaste ale Rusaliilor sunt biruite de dansul apotropic al calușarilor. Cine joacă cu calușarii în horă, sunt apărați de friguri și nu-i dor spatele la seceratul grâului.
Sărbătoarea Rusalilor trebuie ținută de femei. Ele își pun pelin la brâu, stau în iarbă și beau vin cu pelin pentru a fi sănătoase tot anul.
Copii poartă la brâu pelin să fie feriți de purici tot anul.
Vitelor li se pune tei între coarne, pentru ca fermecătoarele să nu le ia laptele.
De acum pot fi culese buruienile de leac.
