Copilăria! AȘA cum trebuie să fie și să dăinuiască, indiferent de epoci, primari sau schimbări în sistemul de educație. Copilăria candida, inspirată, doldora de jocuri, desene, întreceri, abilități, zâmbete și… pozne cu duiumul.
Mi se umple sufletul să văd cum cresc șotroanele colorate pe pe Bulevard, aici, în Republica de sub Castani, unde-și găsesc și loc și niscaiva salcâmi înfloriți, chiar și duzi dând în rod și… mii de glasuri cristaline ale copiilor chicotind și jucându-se pe nesăturate!
Știuuuuu! O să-mi strigați cu gura până la urechi „ce tot scrii de șotron și de copii care se joacă? Sunt probleme grave la ordinea zilei!”
E, uite că și copilăria e aici, printre noi, nu… lângă noi și-i musai s-avem grijă să iasă din ghearele gadget-urilor și-a pericolelor cum ar fi chiar și statul cu orele în fața unui televizor sau laptop cu „jde…” bunătățuri fast-food de jur-împrejur ori sau apatia și izolarea, doar de dragul jocurilor pe net sau făcutul „nimicului” în numele unei odihne fără cap sau coadă.
Și daaa, îmi place treibil să mă plimb printre șotroane colorate, care mai de care mai frumoase și să vă arăt vouă tuturor ce frumos se trăiește copilăria pe Bulervard, „la braț” cu adierile, cu miresmele, cu privirile părinților și bunicilor care, adesea, intră și dumnealor în joc.
