Recviemul lui Mozart face inimile sa cante… Joi, la Filarmonica ploiesteana

Lucrare sacră monumentală moștenită din Renaștere, Recviemul ( (după primele cuvinte în limba latină Requiem aeternam dona eis, Domine, în traducere „Odihnă veșnică dă-le lor, Doamne”) a cunoscut în Clasicism o scădere dramatică a interesului față de acest gen, compozitorul care a lăsat o adevărată capodoperă cu o valoare muzicală deosebită (și singura de altfel din această perioadă) fiind Wolfgang Amadeus Mozart.

Recviemul în re minor, K.V. 626 este ultima lucrare a compozitorului, începută cu numai câteva luni înainte ca acestă moară, comandă primită de la contele Walsegg. Din păcate în noaptea de 5 decembrie 1791 Mozart moare, lăsând cea mai emoționantă lucrare a sa, începută cu numai cinci luni înainte, neterminată.

Ultimul fragment pe care geniul lui Mozart  a apucat să-l așterne pe hârtie sunt primele opt măsuri din „Lacrymosa”, unele dintre cele mai tulburătoare și dureroase pagini muzicale. Deși starea de sănătate a compozitorului se deteriorase mult în ultima vreme iar acesta era conștient că sfârșitul era aproape, Mozart a păstrat aceeași expresie și discreție în exprimarea sonoră a sentimentelor, păstrând același stil componistic specific întregii sale activități creatoare.

Recviemul K.V. 626 este construit din  12 secțiuni, structurate în 6 părți, de o frumusețe covârșitoare și de o valoare muzicală incomensurabilă. Lucrarea, scrisă pentru cor mixt la patru voci, orchestră și cvartet de soliști,  are la bază textul liturghiei catolice „pro defunctis”. Este o lucrare grandioasă, ce împletește sensibililtatea și muzicalitatea, genialitatea și măiestria.

 Partea I –  „Introitus”, este alcătuită din rugăciunea „Requiem aeternam” („Odihnă veșnică”), urmată de un Adagio în re minor.

Partea a II-a „Kyrie Eleison” („Doamne, miluiește”), un allegro în re minor dinamic sub forma unei fugi duble.

Partea a III-a reunește șase secvențe din liturghia funebră catolică: „Dies irae” („Ziua mâniei”), „Tuba mirum” („Trâmbița minunată”), „Rex tremendae majestatis” („Stăpân cu putere temută”), „Recordare, Jesu pie” („Amintește-ți, Isuse iubit”), „Confutatis maledictia” („Pline cu condamnați”) și  „Lacrymosa, dies illa” („Ziua aceea cu lacrimi”), fragmentul ce s-a întrerupt brusc la măsura a opta, precum viața creatorului său. Un re minor sfâșietor, ce se desfășoară într-o melodie corală pe metru de 12/8. Un cântec de adio, de despărțire de ceea ce Mozart a iubit cel mai mult: muzica. Începând cu măsura a opta, fostul său elev Süssmayer a preluat sarcina de a finaliza lucrarea după indențiile transmise de Mozart și după schițele pe care acesta le lăsase.

Partea a  IV-a, „Offertorium” („Făgăduința”), este alcătuită din două secțiuni, „Domine Jesu Christe” („Domnul Isus Hristos”) și „Hostias et preces” („Sacrificii și rugăciuni”), în mișcări lente (Andante), prima adusă în sol minor iar cea de a doua în Mib major.

Partea a V-a este construită din cele două momente ale slujbei catolice, „Sanctus” și „Benedictus”, primul un adagio în Re major, urmat de Andante în Sib major.

Partea a VI-a, „Agnus Dei” („Mielul lui Dumnezeu”), într-o mișcare largă (Adagio), în re minor ce încheie monumentala lucrare în sonoritățile unei muzici funebre.

Deși lucrarea fusese o comandă, nu greșim dacă spunem că superba muzică a Recviemului este de fapt un… testament muzical. În ultimele mărturisiri făcute discipolului său, Süssmayer, Mozart afirma: „Știam că o scriu pentru mine”. Mozart a murit singur, iar ceremonia funerară avut loc la Biserica Sfântul Ștefan din Viena, fără muzică. Din cauza viscolului și a zăpezii nu a existat un convoi funerar, fiind înmormântat în Cimitirul Sfântul Marx, într-un mormânt nemarcat cu numele celui care a fost un geniu, unul dintre cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor.

„Noi nu suntem nobili… nici bogați… Bogăția noastră se stinge odată cu noi pentru că o purtăm în minte și această bogăție nimeni nu ne-o poate lua” (Mozart). Bogăția lui Mozart a rămas sub forma celei mai mari și și valoroase moșteniri, care va dăinui veșnic.

Joi, 25 aprilie 2024, Recviemul lui Mozart va răsuna din nou, în sala Casei de Cultură a sindicatelor, în interpretarea Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Paul Constantinescu”, dirijor Alexandru Ilie, alături de Corul Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești, Corala Academică a Filarmonicii „Oltenia” Craiova, Corul Euphonia al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” Rm. Vâlcea, coordonați de maestrul de cor Eduard Dinu. Soliști Diana Alexe (soprană), Simina Dragomirescu (mezzosoprană), Andrei Petre (tenor) și Iustinian Zetea (bas).

Bucurați-vă de muzică!

 ***Biletele pentru acces în sală pot fi achiziționate de la Casa de Bilete a Filarmonicii sau online de aici:

https://filarmonicaploiesti.ro/…/concert-vocal…

Dacă nu reușiți să ajungeți, există Virtual Concert Hall, unde puteți asculta live concertul.

 Bilete virtuale aici:

https://virtualconcerthall.ro/…/bilet-virtual…