Antonia Crișan. Draga mea, n-am ce-ți face, trebuie să scriu! Să afle toți ce dulce ești, ce OM ești, dincolo de scenă (chiar și neconvențională, sub castani, la iarbă verde), dincolo de ecran…
Distribuția celei de a doua piese shakespeariene prezentată duminică seară în cadrul inspiratului Shakespeare Imaginarium (fraților, SHAKESPEARE, nu altul!) în Republica de sub Castani a cuprins, într-o manieră fabuloasă-și nu exagerez deloc, o seamă de actori tineri dar care, laudă lor, joacă de parc-ar juca de-o viață, trăiesc rolul și își asumă. Printre ei, am descoperit-o, dincolo de… ecran, pe una dintre cele mai îndrăgite actrițe ale momentului, Antonia Crișan (rolul dramatic al lui Miki, din Casa Socială din „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN”).
Aici, în „Neguțătorul din Veneția”, a jucat unul dintre rolurile principale. în cu totul alt registru față de serial, un rol cumva spectaculos dar delicat, un rol în care iubirea, intriga, speranța și… lecțiile de viață se împletesc în stil shakesperian. Sub „bagheta” regizorală a… „mamei Lena” (din serial)- na, DESTINUL-, incredibila, minunata Anca Sigartău.
Știind-o din serial, de pe ecran, am urmărit-o cu mare atenție pe Antonia, prințesa asta care chiar promite și care da, e în stare, într-o compaia strălucitoare de actori (consacrați dar și din generația ei), să facă un rol plin, profund, trăit cu sufletul și cu… harul.
Ce mi-a plăcut până la lacrimi a fost că, la final, în costumul acela superb, victorian, deși afară erau muuulte grade, târziu, în noapte, a stat cu răbbdare, cu bucurie, cu emoție, cu…. tot de ce era ea în stare, să vorbească cu nenumărații copii care se-nghesuiau s-o îmbrățișeze, să facă fotografii, s-o întrebe despre serial, despre colegii din serial și despre „cum e să fii prințesă”. A stat cu ei, le-a vorbit, i-a îmbrățișat pe toți și, cumva, a redevenit și ea copil… dincolo de mantia de vedetă- dar VEDETĂ în cel mai nobil sens cu putință. Și așa, costumată princiar, a căpătat și mai multă strălucire, și mai amplă aură. Am stat deoparte. Nu am fotografiat-o eu în acele momente. Am lăsat-o să-și trăiască așa, cu totul, momentele acelea. Și am avut astfel ocazia să văd, să simt… o copilă, în definitiv (24de ani), o actriță, un suflet frumos. o lecție de viață. Abia apoi am îmbrățișat-o și i-am furat câteva minute să vorbim. Frumos a fost că într-atât își intrase în rol, încât s-a prezentat cu o reverență, mi-a întins mâna princiar și cu un ton și-un zâmbet de o rară distincție și modestie aproape a… șoptit: „Antonia”. Ea, Frumoasa, dulcea „Miki”, fata cu o viață de un teribil dramatism din „Ana”, pe care așa, crudă, și-l asumă de parcă ar fi REAL Și totuși… MODESTĂ, ECHILIBRATĂ, EMOȚIONATĂ, FINĂ. Fără „aere” de „VIP”. O lecție de viață despre care era musai să vă povestesc.
