… Povestea aseară, târziu, o mămică unei doamne mai în vârstă, o vecină, probabil, la coadă la o răcoritare de curaçao (aia abastră!), undeva, pe Bulevard, copleșită de… emoție. Povestea aproape pe nerăsuflate, pe la orele 22.00 „trecute fix” de isprava puștiului de numai vreo 7 anișori…
„Nu vă închipuiți, eu nu știu cum a rezistat copilul meu așa. A jucat meciul ăla devreme, a jucat cu tot suflețelul lui de copil, era transfigurat. A făcut apoi o pauză, l-am luat undeva, deoparte să mănânceceva bun, să se răcoreacsă, i-am schimbat tricoul și… de-atunci nici acum nu-l pot luat d epe trern. A încercat tot! Joacă în continuu. Și fotbal și baschet, și concursuri de abilități, a jucat și pin-pong cu prietenii, la un moment dat colega lui de bancă de la școală a venit cu o coardă, a sărit și coarda. E tot îmbujorat și nici nu pare oboist. E incredibil copilul ăsta! Cred că până acum nu-l cunoșteam bine! Îi iau acum un suc și o să-l iau în casă. Sper să reușec. Dar să știți că mă bucur nespus că îi place sportul!”
Am stat în spatele mămicii, la rând, la suc. Mi-l doream să mă răcoresc, după o seară de poveste. Dar mărturisirea dumneaei… m-a răcorit și mi-a umplut inima. Festivalul ăsta al sportului aici, în Republica de sub Castani, și-a atins scopul!
Imagini suggestive- SPORT ARENA STREETBALL
