Continui să scriu despre cum au cucerit Ploieștii (și NU EXAGEREZ deloc!) tinerele actrițe implicate admirabil în proiectul Shakespeare Imaginarium. Cu sens. Cu aplomb. Scriu pentru că MERITĂ. Pentru că jucat teatru în cel mai nobil sens. Și, cumva, dincolo de mesajele pieselor, de actul artistic în sine, sau… tocmai prin intermediul lui, aceste vlăstare ale Thaliei au dat o lecție și copiilor, adolescenților și tinerilor de vârsta lor, despre pasiune, muncă, asumare și… drum ales și urmat „cu totul și cu totul” (roluri complexe jucate ca pe mari scene, în condiții atipice, roluri mari, din creația care a cucerit lumea, jucate fără a urmări textele pe telefon sau bilețele, cum din nefericire, am văzut că se poartă pe la evenimente culturale susținute de ADOLESCENȚI- unii… aproape de majorat, prin unele licee din Prahova!… și fără gumă mestecată cu poftă în timpul evenimentului).
Să trec la subiect. Să vă povestesc despre… Desdemona. Atât de diafană, dulce, poetică, jucăușă… Elena Mogîldea Cernea. O artistă. O copilă care a pășit „cu dreptul” în carieră. Cei mai mulți probabil o știu strălucind în rolul „fetei în casă”- Cici, harnică și șugubeață, cu un incredibil accent moldovenesc, în… casa Familiei Dr George din serialul-fenomen „Ana, mi-a fost scrisă în AND”. Ei bine, duminică am re-descoperit-o într-o Desdemonă care pur și simplu… ți se lipșete de suflet! O Desdemonă pe care și Shakespeare ar îmbrățișa-o!
