NU, n-a fost o… legendă! A fost ȚĂRANUL ABSOLUT, „cel mai tenace ambasador al neamului”. Azi, prea mulți l-au uitat: BADEA CÂRȚAN.
La data de 7 august 1911 a murit Badea Gheorghe Cârțan, țăran român originar din Cârțișoara Sibiului, rămas în istorie ca un mare luptător pentru cauza românilor de pretutindeni, un mare român din rândul acelor legendari ȚĂRANI înțelepți din miezul Ardealului.
O figură pe cât de reală, pe atât de legendară poate tocmai datorită mărețelor sale acte de patriotism și cultură în cel mai profund sens. Un Țăran Frumos!
Demn de știut, Badea Cârțan își doarme somnul de veci la Sinaia, în cimitirul orașului. Normal, firesc, ar trebui trecut în rândul figurilor emblematice ale culturii și istoriei naționale (precum Moș Ioan Roată or… Aprodul Purice sau Daniil Sihastrul) (ca să nu mai zicem de manualele de istorie…). Dar NU.
NIMENI în partea asta de Muntenie care de mult și-a rătăcit tradițiile (reînfiripate, abia acum, de câteva instituții culturale și administrații locale cărora le mai curge prin vine Țara și Neamul), n-a vorbit, la 7 AUGUST, despre Badea Cârțan, despre semnificația zilei. TRIST. DUREROS.
Am întrebat câțiva trecători pe stradă, prin Ploiești, prin Văleni, pe Valea Prahovei. Din vreo 100 de persoane, 10-12 abia dacă au spus că au auzit ceva de „numele ăsta” dar… „n-are a face, că nu-i de la noi, din județ”. Bravos, neamule! Adicătelea, cum s-ar zice, nici de… Mihai Viteazul să nu mai zicem, că doar a fost Ban al Craiovei și-i d-acolo, nu… de la noi (cu toate că Măria Sa a înrâurit destinul Ploieștilor). Nici de Ștefan. De Eminescu… ce să mai vorbim?! Era din Ipoteștii mândrei Moldove, nu?!
Și da, asta e… realitatea. O realitate cenușie care, din nefericire, trădează un dezinteres (dublat de comoditate și indolență) cu carul. E mai interesant la shoppping sau fast-food unde… se practică, de altfel, în foarte multe cazuri, petrecerea timpului în acele proiecte intitulate cu un anume rost, ȘCOALA ALTFEL.
Așadar, Bade, ne ierți… de oi putea! Ne-o privi de-acolo, de sus, Măria Ta și, poate, ne–o-ndemna… să mai punem când și când, mâna și ochii pe-o carte!
Într-o vreme în care românii din Transilvania, ce aparținea de Imperiul Austro-Ungar, nu se bucurau de mai multe drepturi, Badea Cârțan a folosit cea mai eficientă metodă de a arăta că este român: a ales să distribuie cărți românești în Transilvania și în special cărți de istorie ce arătau originea latină a poporului român. El a trecut timp de 30 de ani, de mai multe ori munții, aducând în traistă mii de cărți românești, pe care le-a distribuit ţăranilor, învăţătorilor şi preoţilor români din Transilvania. Badea Cârțan a ajuns de mai multe ori la București, unde a cunoscut mai mulți oameni de cultură, de la care a învățat istoria românilor, printre care și pe profesorul Vasile Alexandrescu Urechia, preşedintele Ligii Culturale a Românilor, cel care l-a și ajutat în mai multe rânduri cu importante donații de cărți românești. La Bucureşti, Badea Cârţan a vizitat muzeele din capitală, Ateneul Român, Universitatea, Academia Română și i-a cunoscut pe Nicolae Iorga, George Coşbuc, Spiru Haret, Take Ionescu și alții. Dorind să vadă cu ochii săi monumentele ce reprezentau mărturii ale istoriei poporului român, Badea Cârțan s-a hotărât să plece pe jos la Roma. Astfel, în ianuarie 1896 s-a hotărât să plece în Italia, unde dorea să vadă Columna lui Traian, care pentru el simboliza mărturia cea mai grăitoare a originii latine a românilor. Însă înainte de a pleca, i-a spus profesorului Vasile A. Urechia ce călătorie intenţionează să facă, primind de la acesta susţinerea morală, câteva scrisori de recomandare şi bani pentru drum. La 3 ianuarie 1896 Cârţan a pornit spre „mama Roma”, cum îi plăcea lui să spună, iar pe lângă puţine haine de schimb şi ceva merinde, a luat în traistă un pumn de pământ din grădina casei sale şi boabe de grâu pe care să le aducă ofrande înaintaşilor, la Columna lui Traian. După patruzeci şi trei de zile și după ce a rupt patru perechi de opinci, a ajuns la Roma, iar în faţa Columnei lui Traian, badea Cârţan a presărat pământul românesc şi boabele de grâu, ca un gest simbolic adus înaintașilor săi. Apoi, ostenit de lungul drum, s-a culcat la picioarele Columnei, unde a dormit până a doua zi dimineață. Când s-a trezit, era înconjurat de o mulţime de curioşi, iar unul dintre ei văzând costumul popular românesc pe care-l purta, a exclamat uimit: „un dac a coborât de pe Columnă”.
În câteva zile, Badea Cârţan a devenit celebru în Italia, mai multe ziare scriind despre el și despre România. În cele patru săptămâni cât a stat la Roma, a fost invitat în repetate rânduri de mai multe personalităţi italiene, de la profesori universitari, la oameni de artă, deputaţi şi senatori, toți considerându-l „un sol al poporului român”. A fost primit în audienţă de primarul Romei, la Vatican de cardinalul Rampolla, de numeroşi membri ai guvernului italian şi chiar de regele Umberto I, de la care a primit cadouri în cărţi şi fotografii cu Columna lui Traian. Peste tot, Badea Cârţan a impresionat în mod admirabil, stârnind simpatie, interes şi admiraţie faţă de el şi români în general. La data de 3 martie a pornit spre ţară, iar la 10 iunie 1896 pe când se afla acasă, în Transilvania, a fost arestat de jandarmii unguri, care i-au confiscat şi fotografiile cu Columna lui Traian, precum şi cărţile pe care le deţinea. A fost bătut şi trimis la Făgăraş, iar la judecătorie, una dintre întrebările care i-au fost adresate a fost „ce treabă ai tu cu Roma şi cu România? A fost eliberat după două zile de carceră, dar lucrurile confiscate nu i-au mai fost înapoiate vreodată. În august 1896 badea Cârţan a plecat din nou la drum, de data aceasta spre Paris, iar în drumul spre capitala Franţei s-a oprit la Viena, pentru a depune o plângere împăratului Imperiului Austro-Ungar, arătându-i acestuia suferinţele suportate de români din partea autorităţilor ungare. De la Viena şi-a urmat drumul prin Bologna, Florenţa şi Genova, apoi prin Marsilia, şi Lyon, spre Paris unde studenţii români aflaţi aici la studii, l-au condus să viziteze marile muzee ale capitalei franceze. La data de 7 august 1911, Badea Cârțan s-a stins din viață la Sinaia pe când se întorcea în Transilvania dintr-una din multele sale călătorii în România și astfel, el nu a mai apucat să vadă ziua întregirii tuturor românilor în istorica zi de 1 Decembrie 1918. Din inițiativa Ligii Culturale Române, Badea Cârțan a fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, iar pe crucea mormântul său au fost trecute următoarele cuvinte: „ aici doarme Badea Cârțan, visând la întregirea neamului său”. (cum povesteșteLecția de istorie)
