Putem înțelege și chiar merită apreciați oameni care iubesc necuvântătoarele.
Să ne înțelegem, însă: dacă iubești poumbei, turturelele, cățeii care n-au norocul să aibă un stăpân cumsecade care să îi îngrijească și să-i hrănească, nu înseamnă să faci mizerie în spațiul public, să creezi disconfort în detrimentul semenilor.
La Ploiești, cel puțin în zona de Sud dar chiar și prin Centru zilnic vedem persoane care hrănesc porumbeii sau lasă pe unde le vine resturi d emâncare pentru căței sau pisici fără stăpân, tradus simplu în mizerie de nedescris, având în vedere că lasă resturile împrășiate sau întot soiul de caserole deschise din care animalele își iau ce poftescîmprpștiind apoi totul pe alei, prin parcuri, chiar în fața unor terase sau magazine, în spațiul verde sau pe aleile unor blocuri, resturi care pot atrage și… rozătoare, și mirosuri insuportabile.
Vă lăsăm aici o imagine din cartierul Eminescu: puzderie d efelii de pâine, împăștiate pe spațiul verde și pe aleea dintre două blocuri, unde vin „la masă” și porumbei și pisici și… căței și… nu numai!
(*Să nu mai vorbim că făptași nici măcar nu in seama că zburătoarelor le dăunează pâinea brută, pentru că în timp le îngrășă și le pune piedică agilității de a zbura! *Să nu mai vorbim de aspectul de mahala, de loc unde educația lipsește, *Să nu mai vorbim de cutiuțe și caserole cu resturi de ciorbă, felul 2 sau oase…)
