De la rădăcinile slave ale unui cuvânt vechi până la piețele pline de roade ale toamnei, de la târgurile medievale ale lui Mircea cel Bătrân până la negustorii Ploieștilor de odinioară, TÂRGUL spune o poveste despre oameni, negoț, belșug și civilizație. Iar Prahova noastră are un mod aparte de a o spune: cu două diminutive geografice care par să păstreze, peste veacuri, tandrețea unei lumi așezate în jurul pieței.
Toamna aceasta are culoarea aurului și mirosul roadelor coapte. Tarabele se umplu de mere rumene, struguri, dovleci, nuci, miere, brânzeturi, pastramă și bunătăți pregătite după rețete păstrate în familie. În piețe și în târguri, oamenii se opresc, gustă, întreabă, negociază (se târguiesc), schimbă povești și, uneori, se reîntâlnesc după ani.
Târgul este, înainte de toate, un loc al întâlnirii. Un spațiu în care producătorul își aduce munca, negustorul își caută cumpărătorul, iar comunitatea își recunoaște gusturile, obiceiurile și identitatea.
V-ați întrebat vreodată de unde vine cuvântul TÂRG? Și ce poveste ascunde el în geografia Prahovei?
Un cuvânt cu rădăcini slave și o istorie europeană
Dicționarele etimologice indică pentru substantivul românesc „târg” originea în slava veche, în forma trŭgŭ, cu sensuri legate de comerț, piață și schimb.
Înrudit cu forme întâlnite în alte limbi slave, precum bulgarul „tărg” și rusul „torg”, cuvântul a intrat adânc în vocabularul românesc, devenind unul dintre termenii esențiali ai vieții economice și sociale.
De-a lungul timpului, sensul său s-a îmbogățit. Târgul nu mai desemna numai locul unde se vindeau și se cumpărau mărfuri, ci și o așezare urbană, un centru comercial, un loc de negociere și chiar o înțelegere între oameni.
De aici, o observație frumoasă: în limba română, târgul nu este doar locul unde se schimbă bani contra mărfuri. Este și locul unde se încheie învoieli, se negociază, se fac înțelegeri și se construiesc relații.
Un cuvânt economic a devenit, astfel, și unul profund social.
Prahova și cele două diminutive care au intrat în istorie: Târgșorul Vechi și Târgșorul Nou
Aici începe una dintre cele mai frumoase povești ale geografiei și… istoriei prahovene.
În apropierea Ploieștilor, numele Târgșorului păstrează amintirea unei așezări medievale de prim rang pentru Țara Românească.
Forma „Târgșor” este construită de la „târg”, cu sufixul diminutival „-șor”. Din punct de vedere lingvistic, diminutivul indică un târg mai mic. Dar, privit cu sensibilitatea celui care iubește istoria locurilor, numele are și o muzicalitate aparte: parcă micșorează distanța dintre oameni și, mai mult, apropie istoria de suflet.
Nu trebuie să confundăm această interpretare afectivă cu sensul strict al etimologiei. Cert este că diminutivul este real, iar istoria așezării este impresionantă.
Târgșorul medieval este atestat documentar la 6 august 1413, într-un privilegiu comercial acordat de Mircea cel Bătrân brașovenilor, sub denumirea latină Novum Forum – Târgul Nou. Cercetările arheologice au demonstrat însă că așezarea avea rădăcini și mai vechi, datând din secolul al XIV-lea.
A fost punct vamal, centru comercial și reședință domnească. Pe aici treceau negustori, mărfuri și drumuri care legau Țara Românească de importante centre economice ale Transilvaniei.
Timp de secole, Târgșorul a avut un rol politic și economic deosebit. Ruinele curții domnești, bisericile medievale și vestigiile locuirii păstrează mărturia unei comunități care a contat în istoria Munteniei.
Astăzi, Prahova păstrează în nomenclatura sa două localități cu numele Târgșorul Vechi și Târgșorul Nou. Două nume care au în comun același diminutiv și care ne invită să privim cu atenție felul în care istoria se așază în limbă și în geografie.
Vechi și nou. Două repere ale aceleiași memorii toponimice. Iar acel „-șor” are o delicatețe lingvistică aparte, într-o lume în care istoria se scrie, de obicei, cu nume de domnitori, bătălii și mari evenimente.
Casa de Târgoveț din Ploiești – o fereastră spre lumea negustorilor de altădată
Dacă Târgșorul ne trimite către Evul Mediu, Ploieștii ne oferă o altă mărturie de patrimoniu: Casa de Târgoveț din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, cunoscută și drept Casa Hagi Prodan.
Ridicată în jurul anului 1785, clădirea este unul dintre cele mai valoroase repere ale arhitecturii vechi ploieștene. A fost construită pentru un negustor, iar în jurul anilor 1801–1802 a ajuns în familia lui Ivan Hagi Prodan, prin zestrea soției sale, Marița.
Casa nu este doar un monument arhitectural. Este o mărturie despre o categorie socială care a contribuit decisiv la dezvoltarea orașelor românești: târgovețul.
Cine era târgovețul? Era orășeanul, negustorul, omul așezat în viața economică a târgului, cel care cumpăra, vindea, transporta, negocia și contribuia la prosperitatea comunității.
Târgoveții au fost parte din lumea care a făcut trecerea de la economia predominant rurală către o societate urbană tot mai dinamică.
Ei bine, Casa Hagi Prodan păstrează această atmosferă. Arhitectura sa îmbină elemente tradiționale românești cu influențe orientale, iar decorația interioară, cu stucaturi și motive florale, vorbește despre gustul și statutul proprietarilor. Vorbim aici de un fragment de Ploiești vechi, un loc în care putem înțelege mai bine cum arăta viața unei familii de târgoveți și cât de mult însemna negoțul pentru dezvoltarea orașului.
Și aici se întâlnesc, simbolic, cele două povești: târgul ca spațiu economic și târgovețul ca personaj al civilizației urbane.
Târgul de toamnă – aceeași poveste, după sute de ani
Astăzi, când târgurile de toamnă își deschid porțile, iar producătorii locali își expun recoltele și preparatele tradiționale, asistăm la o continuare a unei practici vechi de secole.
S-au schimbat mijloacele de transport, ambalajele, instrumentele de plată și poate chiar ritmul vieții. Dar esența a rămas: oamenii au nevoie să se întâlnească, să schimbe produse, să descopere gusturi și să împărtășească bucuria belșugului.
În târg găsim mai mult decât produse. Găsim memoria unei comunități agricole, priceperea meșteșugarilor, rețete transmise din generație în generație și respectul pentru munca pământului.
Poate tocmai de aceea târgurile tradiționale au o atmosferă pe care niciun supermarket nu o poate reproduce: acolo, fiecare produs are un chip, o poveste și, adesea, un loc de origine.
Și merită știut: Prahova, cu istoria sa comercială, cu vechile sale așezări și cu patrimoniul său negustoresc, are toate motivele să privească aceste întâlniri nu doar ca pe niște evenimente sezoniere, ci ca pe o parte a identității sale.
Cuvintele păstrează ceea ce timpul schimbă
Dintr-un singur cuvânt s-a născut o întreagă familie lexicală, fiecare derivat păstrând o parte din lumea târgului:
- târg – loc de schimb comercial, piață, așezare urbană;
- târguială – negociere, tocmeală, înțelegere asupra unui preț;
- a (se) târgui – a cumpăra, a negocia, a se tocmi;
- târgoveț – locuitor al unui târg, orășean, negustor;
- târgoveață – femeie locuitoare a târgului;
- târgovețesc – care aparține târgovețului sau lumii târgului;
- târgușor – târg mic, așezare comercială de dimensiuni reduse;
- târgșor- o formă mai accentuată diminutival
- târguleț – diminutiv al substantivului târg;
- târguitor – persoană care târguiește.
La această familie se adaugă nume de locuri precum Târgoviște, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc, Târgu Frumos și, desigur, Târgșor.
Iată cum un cuvânt aparent obișnuit devine o hartă a civilizației.
Toamna trece, roadele se vând, tarabele se strâng, iar târgurile își închid porțile până la următorul anotimp. Dar cuvintele rămân. La fel și locurile care le poartă.
Așadar, când rostim Târgșor, când trecem pragul Casei de Târgoveț sau când ne oprim în fața unei tarabe pline de bunătăți, fără să ne dăm seama, intrăm într-o poveste începută cu multe veacuri în urmă.
Târgul nu este doar locul unde se vinde și se cumpără. Este locul unde o comunitate se întâlnește cu propria istorie.
Surse documentare:
- Dicționarul Etimologic Român (Alexandru Ciorănescu, 1958–1966), prin dexonline – originea slavă și familia lexicală a cuvântului. Fișa etimologică TÂRG.
- Primăria comunei Târgșoru Vechi – istoria așezării medievale și documentul din 1413. Prezentarea istorică a comunei.
- Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” – cercetările arheologice și vestigiile medievale. Rezervația arheologică Târgșorul Vechi.
- Radio România Internațional – explicația istorică a denumirii Târgșor și a variantei latine Novum Forum. Povestea Târgșorului medieval.
- Institutul Național al Patrimoniului – cIMeC – documentarea Casei Hagi Prodan. Fișa monumentului muzeal.
Prahova Business face parte din Reușita Business Group.
Foto: Prahova Business, cimec.ro, Facebook,
