Dincolo de petrol și de marile rafinării, Ploieștii anilor ’30 era un oraș cu o viață economică efervescentă, în care meseria, cu toate ale sale, se transmitea din tată în fiu, magazinele aveau nume sonore, iar priceperea meșteșugarilor era o adevărată carte de vizită. O lume aproape uitată, pe care documentele vremii ne-o readuc astăzi în fața ochilor!
Când spunem Ploiești, ne gândim, aproape instinctiv, la petrol. La rafinării, sonde, industria grea și la statutul de capitală a aurului negru. Dar… merită luat în seamă că orașul avea, în perioada interbelică, și o altă față, la fel de interesantă: aceea a unui centru comercial și meșteșugăresc viu, diversificat, în care blănarii, cojocarii, pielarii, croitorii, pălărierii și negustorii își construiau propriile afaceri.
Iar cifrele anului 1935 sunt grăitoare! Potrivit datelor consemnate de Mihail Sevastos în Monografia orașului Ploiești, în urbe funcționau 30 de pielării, 4 blănării, 6 cojocării și chiar… o fabrică de încălțăminte. Nu erau simple ocupații de subzistență, ci ramuri economice care deserveau o piață urbană în dezvoltare.
Cine erau oamenii din spatele acestor afaceri? Ce nume purtau magazinele lor și pe ce străzi îi găseau ploieștenii?
Cercetările publicate de Muzeul Virtual Ploiești, pe baza documentelor păstrate la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Prahova, ne oferă câteva răspunsuri fascinante.
În 1932, spre exemplu, în centrul orașului funcționa magazinul de blănărie și pălării „La curentul modei”, proprietatea lui Saul Cohn și Etty Loverstein. Câțiva ani mai târziu, în 1938, Saul Cohn avea magazinul pe strada Lipscani nr. 19, unde comercializa pălării și blănuri. Afacerea a funcționat până în 1942.
Tot în 1932, pe strada Basarabi nr. 1, Lara David deținea un atelier de pălării de damă, sub emblema sugestivă „La noua fabrică de pălării Laura”. Inventarul cuprindea rafturi, tejghele, calapoade și trei mașini de cusut. O mică întreprindere în toată regula, apreciată de ploieșteni dar și de prahoveni, în general!
Pe strada Unirii nr. 4 funcționa magazinul de pălării și blănării „Piccadilly”, deținut de Toma D. Popescu și Toma T. Popescu, care avea inclusiv atelier de reparații. Iar pe strada Romană nr. 19, Nicolae Pătrașcu își desfășura activitatea de pălărier și comerciant sub firma „La adevăratul pălărier”.
Astăzi, puțini își amintesc și de… „Unchiul Mitică”, ccuboscut și aprecial blănara Ploieștilor din alte vremuri, cu blănăria sa undeva în pasajul din centru, nu departe de ceea ce era odinioară Strada Lipscani, dar și de ceea ce știm azi a fi pietonala unde se află Agenția Teatrală.
Sunt acestea… doar câteva nume și câteva povești recuperate din arhive. Dar ele spun ceva esențial despre Ploieștii de altădată: un oraș în care priceperea devenea meserie, meseria devenea afacere, iar afacerea contribuia la prosperitatea comunității.
Ploiești, locul acesta care ni i-a dat pe Frații Mehedințeanu, pe Eugen Simion, pe profesorii Paul Popescu, Nicolae Lemnaru sau Nicolae SImache, pe Nichita sau Bassarabescu, nu a fost doar orașul petrolului. A fost și orașul oamenilor care știau să transforme pielea în haine, materia primă în produse de calitate și talentul în renume comercial.
Nu credeți că a venit vremea să le redăm locul cuvenit în memoria orașului!
Prahova Business face parte din Reușita Business Group.
***Surse documentare:
Marea Carte a Ploieștilor – volumul II, dedicat comerțului, meșteșugurilor și industriei ploieștene.
Muzeul Virtual Ploiești – Despre pălării și pălărierii din Ploiești – sursă deosebit de valoroasă, cu nume, adrese, ani și trimiteri la dosare de arhivă.
Adevărul – Istoria orașului românesc care a avut 300 de depozite de băuturi spirtoase – reproduce date economice din monografia lui Mihail Sevastos.
Foto: AI
