Seară de teatru la Casa SIndicatelor. Altfel spus, am început săptămâna „cu dreptul”, cum spune românul. Și totul mulțumită unui spectacol admirabil ce a avut ca protagoniști trei nume MARI: inegalabilul Horațiu Mălăele, Mihai Constantin volubilul descentent al unei celebre familii de artiști și Răzvan Vasilescu. Alături,cei trei îi au drept parteneri de scenă pe Dana Dogaru, Adrian Ciobanu, Maria Veronica Vârlan și Matei Constantin.
Ce să vă spun?! O comedie savuroasă, un act artistic în cel mai profund sens. Și asa nu pentru că eu am fost la spectacol, ci pentru că piesa capătă o altă „dimensiune”, o aură, în jocul unor artiști care, hai „să v-o spun p-a dreaptă”, scrie istorie. Iardumnealor, artiștii fac di piesă un ocal destinelor, deloc întâmplător, care vine „la pachet” nu doarcu un mesaj profund al unei lecții de viață dar și cu acel ceva inconfundabil care se naște din jocul descenă, din mimică, din har, din capacitatea fiecărui actor dea „trăi” personajul. Și cu atât mai mult e admirabil ceea ceoferă acest spectacol cu cât vorbim de actori din generații diferite, cu profiluri și dinamici diferite dar fiecarecu complexitatea și șarmul său.
Și să știți că n-am greșit când am spus „comedie savuroasă”. Pentru că „așa ceva”, și… mai și, în regia lui Horațiu Mălăele, savurezi pe nesăturate, pui la inimă, la gând și… nu știi cum să-ți… „înmulțești” palmelesă aplauzi maim ult și mai mult, să-ți arăți recunoștința față de artiști care te fac pe tine, spectator, să trăiești TEATRUL, să-l iei cu tine în suflet pentru totdeauna, conștient că „Măria Sa” nu doar te distrează și te face să râzi minute și ore în șir, dar îți oferă și LECȚII DE VIAȚĂ, nu doar din mesajul proprpiu-zis al piesei, dar și prin felul în care actorii se transpun și își asumă personajul și îi fac pe el, personajul să vină în viața ta, cu totul. Și tocmai aici e… marea artă.
Și să știi că da, am plecat acasă cu simpaticul Tache (apropos,vi-lmai adceți aminte pe Ionică, din Liceenii?! Ce fericit era cu 9 la matematică!!!), cu… șugubățul Ianke, cu înțeleptul Cadâr, cu tinerii- Ana și Ionel, cu Baba Safta și cu Ilie. Și într-un fel care nu poate încăpea în cuvinte, am plecat cu sufletul mai bogat.
Iar momentul final, al bis-urilor, al ropotelor de apaluze care nu s emai lăsau diuse din sală, al repetatelor ieșri la rampă ale actorilor, al plecăciunilor lor dinaintea publicului,al dialogului din priviri, zâmbete și… urale, a spus multe. Nu totul, pentru că cel mai mult au vorbit, atunci inimile între ele. În ceva ce.. nu încape în cuvinte.
„Take, Ianke și Cadâr” este o bijuterie a dramaturgiei românești, jucată de zeci de ani pe scenele din întreaga țară. De data aceasta, capodopera lui Victor Ion Popa, revine în fața publicului într-o nouă montare plină de savoare, în regia lui Horațiu Mălăele.
La prima vedere, piesa construiește o lume pitorească, în jurul a trei negustori: Take- românul, Ianke-evreul, și Cadâr- turcul. Trei identități culturale, trei feluri de a privi lumea, trei temperamente, dar și o prietenie care rezistă diferențelor și micilor rivalități cotidiene.
În realitate, Victor Ion Popa construiește o subtilă pledoarie pentru conviețuire. Diferențele de religie și origine devin surse de umor, dar nu sunt transformate în motive de dezbinare. Dimpotrivă, autorul le folosește pentru a dezvălui cât de asemănătoare sunt, în fond, aspirațiile, temerile și slăbiciunile oamenilor.
Cei trei nu sunt personaje exemplare în sensul convențional. Sunt orgolioși, suspicioși, uneori încăpățânați, dar au o calitate fundamentală: umanitatea.
Cadâr – personajul care înțelege cel mai bine esența vieții
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale piesei este rolul lui Cadâr. Nu este doar personajul pitoresc, menit să producă efecte comice prin limbaj și comportament. Este, poate, cel mai profund dintre cei trei.
Experiența sa sentimentală nefericită, povestea iubirii pierdute din cauza prejudecăților religioase, îl transformă într-un om care înțelege mai bine decât ceilalți cât de mult poate costa intoleranța șice înseamnă, de fapt, iubirea.
Cadâr devine mediatorul, omul care vede dincolo de orgoliile lui Take și Ianke și care încearcă să împiedice repetarea unei drame personale în viața copiilor acestora.
Este o subtilă ironie a autorului: tocmai personajul considerat, prin originea sa, cel mai îndepărtat de cei doi ajunge să fie cel mai apropiat de adevărul lor sufletesc.
Dincolo de comedie, o critică a prejudecăților
Povestea iubirii dintre Ana și Ionel, fiica lui Ianke și fiul lui Take, reprezintă nucleul conflictului dramatic.
Părinții se confruntă cu o situație pe care nu o pot accepta ușor: copiii lor își aleg partenerii fără să țină cont de granițele religioase și de convențiile comunității micii urbe.
Aici se află actualitatea piesei. Victor Ion Popa vorbește despre o societate în care oamenii proclamă prietenia și buna înțelegere, dar descoperă că prejudecățile pot deveni foarte puternice atunci când sunt puse la încercare în propria families se pot transforam chiar în bariere rigide.
Comicul nu anulează gravitatea problemei. Dimpotrivă, o face mai ușor de recunoscut.
Piesa ne invită să ne întrebăm cât din ceea ce numim tradiție reprezintă, de fapt, o formă de teamă în fața schimbării.
Ce spune critica literară?
Merită reținute două observații critice, semnate de Oana Soare, în studiul introductiv al ediției Cartex din 2025:
„o pledoarie pentru toleranță etnică”
Aceasta este una dintre cheile de lectură ale piesei: mesajul ei depășește conflictul sentimental,ba hiar și… vremurile și propune o formă de conviețuire întemeiată pe respect și acceptarea diferențelor.
O altă observație a aceleiași cercetătoare surprinde paradoxul receptării operei:
„deși respinse de critica literară, aceste piese au avut un mare ecou la fiecare nouă reprezentare.”
Este o remarcă importantă, fiindcă vorbește despre raportul dintre valoarea de receptare scenică și judecata critică. Piesa a cucerit publicul prin căldură, umor, personaje memorabile și o emoție ușor recognoscibilă.
De altfel, AGERPRES reține, în prezentarea piesei, rolul „comicului de caracter și limbaj” în construirea atmosferei și a sensibilității textului.
Câteva idei de interpretare care merită dezvoltate
- Prietenia este mai puternică decât identitatea declarată. Cei trei se definesc prin origini diferite, dar se recunosc prin experiențe și sentimente comune.
- Iubirea tinerilor devine un test pentru maturitatea părinților. Nu copiii trebuie să demonstreze că pot trăi împreună, ci adulții trebuie să învețe să accepte că lumea se schimbă.
- Umorul este o formă de înțelepciune. Autorul nu moralizează apăsat, ci lasă personajele să-și dezvăluie singure contradicțiile.
- Cadîr reprezintă memoria unei suferințe care devine lecție de viață. Tocmai experiența sa îl face să înțeleagă că iubirea nu trebuie sacrificată pe altarul prejudecăților.
„Take, Ianke și Cadîr” nu este doar o comedie despre trei negustori și despre iubirea a doi tineri care sfidează prejudecățile părinților. Este, în fond, o lecție despre condiția umană, despre cât de mult ne despart aparențele și cât de puțin ne despart, de fapt, sentimentele. Cumva, o… radiografie socală. Victor Ion Popa are inteligența de a nu transforma toleranța într-un discurs solemn, ci de a o lăsa să se nască firesc, din gesturi, replici, slăbiciuni și momente de tandrețe. Râdem de Take, de Ianke și de Cadâr, dar, pe nesimțite, ajungem să ne recunoaștem în ei. Iar aceasta este una dintre calitățile rare ale teatrului autentic: aceea de a ne face să râdem de noi înșine și, în același timp, de a ne determina să fim puțin mai buni.
O ultimă observație: piesa merită privită și printr-o lentilă contemporană. Într-o lume în care diferențele identitare sunt uneori transformate în motive de polarizare, textul lui Victor Ion Popa ne amintește că diversitatea nu este o amenințare la adresa comunității, ci poate fi chiar fundamentul unei conviețuiri mai bogate.
Însă mesajul cel mai frumos al piesei este acesta: nu trebuie să fim la fel pentru a ne putea înțelege, respecta și iubi. Și, mai mult, trebuie să fim umani.
*Spectacolul este o coproducție TEATRULUI BULANDRA – CORTINA AG.
Prahova Business face parte din Reușita Business Group.
foto: Prahova Business, Facebook
