Cu 338 de ani în urmă, la București se încheia tipărirea primei traduceri integrale a Bibliei în limba română. O operă monumentală, care nu ar fi existat fără ambiția culturală a domnitorului Șerban Cantacuzino și fără contribuția unei elite intelectuale în care familia Cantacuzino, merită să recunoatem, a avut un rol fundamental.
Există momente în istoria unui popor în care puterea nu se măsoară în armate, teritorii sau bogății, ci în capacitatea de a lăsa ceva durabil generațiilor care vin. Și da,așa este: pentru români, 10 noiembrie 1688 este un asemenea moment.
În acea zi se încheia tipărirea Bibliei de la București, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino, prima traducere integrală a Vechiului și Noului Testament în limba română.
Să fi sinceri: NU era doar o izbândă religioasă. Era o victorie a limbii române, a culturii și a conștiinței identitare. Într-o epocă în care slavona continua să domine o bună parte din viața bisericească, asumarea unui asemenea proiect în limba poporului reprezenta un gest de o importanță extraordinară.
CANTACUZINII – O familie carea înțeles că puterea trenuie să aibă și o dimensiune cultrală
Numele Cantacuzino nu aparține doar istoriei marilor familii boierești și domnești. El este legat de o tradiție intelectuală și de un mod de a înțelege responsabilitatea elitelor față de cultură.
Domnitorul Șerban Cantacuzino (1678–1688) a fost inițiatorul și principalul susținător al proiectului editorial care avea să schimbe istoria cărții românești. A înțeles că o comunitate nu poate avea o identitate solidă fără o limbă cultivată, fără educație și fără acces la marile texte ale spiritualității.
Pregătirile pentru realizarea Bibliei începuseră în jurul anului 1682. Au fost adunate traduceri anterioare, izvoare grecești, latine și slavone, iar în jurul proiectului s-a constituit un grup de cărturari de prestigiu.
Trebuie știut și că un rol important l-a avut și stolnicul Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai erudiți oameni ai epocii, reprezentant al aceleiași mari familii, preocupat de istorie, geografie, filosofie și educație. Participarea sa la mediul intelectual al proiectului ilustrează legătura profundă dintre puterea politică și cultura vremii.
Nu vorbim, așadar, despre o simplă comandă domnească, ci despre o veritabilă mobilizare intelectuală. Și asta a înrâurit magistral demersal.
O opera care a supraviețuit destinului Domnitorului
Istoria acestei Biblii are și o dimensiune dramatică.
Tipărirea începuse la 5 noiembrie 1687, în tipografia domnească din București. Șerban Cantacuzino nu a mai apucat să vadă lucrarea încheiată: a murit la 29 octombrie 1688, cu numai câteva zile înainte de finalizarea tipăriturii.
Proiectul a fost dus la bun sfârșit în timpul succesorului său, Constantin Brâncoveanu, nepotul său de soră, care a continuat susținerea acestei opere.
La realizarea ei au contribuit cărturari precum frații Radu și Șerban Greceanu, arhiepiscopul Ghermano de Nisa, Sevastos Kymenites și episcopul Mitrofan, responsabil de corectura textului.
Rezultatul? O carte monumentală, de 944 de pagini, tipărită cu caractere chirilice, pe două coloane, care a devenit un reper fundamental al culturii românești.
Moștenirea Cantacuzinilor nu se oprește la o carte
Importanța familiei Cantacuzino în istoria culturală românească nu poate fi redusă la acest episod.
Prin membrii săi, familia a fost implicată în viața politică, diplomatică și intelectuală a Țării Românești, contribuind la dezvoltarea educației, la circulația ideilor și la susținerea culturii. Stolnicul Constantin Cantacuzino rămâne una dintre figurile reprezentative ale umanismului românesc, iar Șerban Cantacuzino este un exemplu de conducător care a înțeles valoarea investiției în cultură.
Această tradiție de patronaj și preocupare intelectuală va continua și în epoca brâncovenească, într-un climat în care tiparul, arhitectura, arta și educația aveau să cunoască o dezvoltare remarcabilă.
Este o lecție care merită reținută: marile familii ale istoriei nu sunt importante doar prin averile și funcțiile pe care le-au deținut, ci mai ales prin ceea ce au construit pentru comunitate.
10 NOIEMBRIE – o dată care nu trebuie să treacă neobservată
Astăzi, la 338 de ani de la încheierea tipăririi Bibliei de la București, avem toate motivele să ne întoarcem privirea către acei oameni care au înțeles că limba este unul dintre cele mai puternice instrumente de supraviețuire ale unui popor.
E o certitudine: Biblia lui Șerban Cantacuzino a contribuit decisiv la consolidarea limbii literare române și a devenit un reper pentru cultura noastră. Nu întâmplător, George Călinescu a comparat importanța ei pentru români cu aceea a Bibliei lui Luther pentru germani.
Cantacuzinii și-au înțeles și și-au asumat misiunea, cu secole în urmă. Iar Biblia din 1688 este una dintre dovezile care nu pot fi șterse din istoria neamului românesc.
De ce anume scriem pe Prahova Business despre aest subiect?!?! Aflați AICI.
Prahova Business face parte din Reușita Business Group.
sursa foto: www.artmark.ro
