Astăzi, numele Orion poate părea doar o amintire într-o istorie industrială pe care orașul nu a reușit întotdeauna să o păstreze în memoria colectivă. Cu mai bine de un secol în urmă, însă, rafinăria Orion făcea parte dintr-un univers economic care schimba radical înfățișarea Ploieștilor și contribuia la afirmarea României pe harta mondială a petrolului.
În mod cert, orașul nu a devenit întâmplător cunoscut drept capitala petrolului românesc. Aici, în 1857, intra în funcțiune instalația de distilare a țițeiului construită de Teodor Mehedințeanu, considerată prima rafinărie modernă din România. Era începutul unei istorii industriale care avea să transforme orașul și întreaga regiune într-un important centru al industriei petroliere.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Prahova devenise deja unul dintre cele mai importante teritorii petroliere ale țării. Potrivit volumului documentar Petrolul și gazele naturale românești – Istorie în imagini, publicat în 2021 sub egida Academiei de Științe Tehnice din România, în 1897 existau în România 87 de „fabrici de petrol”, dintre care 40 în județul Prahova. Erau instalații de capacități diferite, multe dintre ele rudimentare, care produceau în principal petrol lampant și păcură.
În Ploiești, dezvoltarea era spectaculoasă. Consiliul Județean Prahova menționează că, în perioada 1886–1896, în oraș funcționau 20 de rafinării. Alte inventare istorice indică însă cifre diferite, în funcție de perioada analizată și de includerea micilor instalații de prelucrare. Cert este că petrolul devenise motorul dezvoltării economice locale.
Mai trebuie știut că, la începutul secolului XX, industria intra într-o nouă etapă. Capitalurile străine, tehnologiile moderne și cererea tot mai mare de produse petroliere favorizau apariția unor unități de prelucrare de mare capacitate. Ploiești devenea locul în care își construiau sau își dezvoltau prezența societăți importante precum Româno-Americană, Astra Română, Concordia, Vega, Aurora și Orion.
În acest context industrial își face apariția Orion.
Documentele istorice consemnează înregistrarea societății Orion în anul 1910, iar literatura de specialitate privind industria petrolieră indică tot 1910 drept anul construirii rafinăriei, cu… capital britanic. Societatea făcea parte din valul de investiții care au schimbat configurația industriei petroliere ploieștene în primele decenii ale secolului trecut.
Orion nu era doar o denumire comercială, ci o componentă a unei industrii care susținea mii de locuri de muncă, atrăgea specialiști și muncitori, dezvolta transporturile și alimenta o întreagă rețea de activități economice. În jurul rafinăriilor se construia o lume a muncii, a tehnologiei și a investițiilor, iar Ploieștiul își consolida reputația de oraș al petroliștilor.
Dincolo de cifrele producției și de capitalurile investite, istoria acestor unități înseamnă și istoria oamenilor care au lucrat în ele. Muncitorii, tehnicienii, inginerii și personalul auxiliar au fost parte dintr-un mecanism industrial complex, într-o perioadă în care activitatea petrolieră presupunea efort, riscuri și condiții de muncă adesea dificile.
Orion a traversat decenii de transformări economice și politice, iar un moment decisiv pentru existența sa a venit în 1948. După naționalizarea industriei petroliere, la 1 august 1948, fosta rafinărie Astra Română a fuzionat cu rafinăriile Orion și Noris, noua unitate primind numele de Rafinăria Ploiești. Astfel, Orion a dispărut ca entitate industrială distinctă, dar numele său a rămas înscris în istoria petrolieră a orașului.
Povestea Orion este, în fond, povestea unei epoci în care Ploieștii pulsau în ritmul industriei petroliere. O epocă în care rezervoarele, instalațiile de distilare, conductele și liniile ferate nu erau doar repere ale unui peisaj industrial, ci simbolurile unei dezvoltări care a schimbat destinul orașului. Și da, era o mândrie să lucrezi într-o astfel de unitate industrială.
Poate că astăzi nu mai privim cu aceeași atenție urmele acestei istorii. Dar ele merită recuperate, cercetate și povestite. Identitatea Ploieștiloe nu se regăsește doar în clădirile sale emblematice, în monumente sau în marile personalități care i-au marcat trecutul, ci și în această moștenire industrială care l-a făcut cunoscut dincolo de granițele țării.
Orion nu mai rafinează petrol. Însă povestea sa merită să rămână vie în memoria orașului care și-a construit o parte importantă din identitate în jurul aurului negru.
Surse documentare:
1. Academia de Științe Tehnice din România – Petrolul și gazele naturale românești. Istorie în imagini (2021). Documentează numărul rafinăriilor, apariția marilor societăți petroliere și înregistrarea Orion în 1910.
2. Consiliul Județean Prahova – cronologia dezvoltării industriale a județului.
3. Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova – Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, vol. III, 1986, cu studii despre evoluția tehnologiei de prelucrare a țițeiului.
4. Arhivele Statului Prahova – Îndrumător în Arhivele Statului, județul Prahova (1971), informații despre fuziunea Astra Română–Orion–Noris din 1948.
Prahova Business face parte din Reușia Business Group.
Foto: romania-actualitati.ro
