(*Titlul, în traducere liberă: Lenea de a citi o carte e boală grea!)
O bibliotecă e infinitul sub un singur acoperiş…
Bibliothèque Nationale de France. Biblioteca Națională a Franței. Hai să vă povestesc: când a fost și prima și a doua oară al Paris, al meu a fost cu un scop precis. Nu să-și cumpere nu știu ce suveniruri sau haine de firmă din marile magazine pariziene, nu să bea nu știu ce cafea pe Avenue des Champs-Élysées… A fost să viziteze Atelierul lui Brâncuși și… Bibliothèque Nationale de France.
Nu! Nu o spun ca o laudă, ci ca să vă mărturisesc de ce îl ador. De-asta! A fost acolo să simtă… mirosul prafului și al rumegușului din urma lucrului lui Brâncuși, să-i simtă mâinile și pașii, să vadă unde a creat… Și mai apoi, să vadă una dintre cele mai mari biblioteci ale lumii (n.r. cred că dacă ar fi putut, ar fi luat-o cu totul acasă, fiind genul de om care decât să-și cumpere o cămașă de firmă, mai bine cumpără o CARTE, un album de artă sau o statuetă veche). Vă închipuiți, probabil că e… absolvent de facultate de Arte sau Istorie, de Arhitectură… Nu. Și vă garantez că ar preda cu brio la toate trei și și-ar cuceri studenții cu un bagaj de cunoștințe ce întruchipează o adevărată enciclopedie. Dar.. are două licențe și-un master la ASE. A absolvit Colegiul „Mihai Viteazul” (profil real) din București. Citește „de rupe” și nu lipsește niciodată de la evenimente precum „Noaptea muzeelor”, vernisaje, sau premiere la Teatru sau chiar Operă sau Operetă. Și da, pentru mine e bărbatul ideal. E enciclopedia mea. Și uneori uit numărul orelor în care îmi povestește sau discutăm despre opera lui Horia Creangă sau Toma Socolescu, despre Gaudi sau despre ultimele cărți cumpărate, despre biblioteci sau muzee…
Ce vreau să vă spun, de fapt? Ce înseamnă, la propriu un om dedicat culturii, chiar dacă e absolvent de ASE și are o carieră printre cifre și statistici (dar și cu o școală de muzică „mâncată pe pâine în copilărie și adolescență”. Ce înseamnă un om care a înțeles rostul CITITULUI (lecturii), al CULTURII… și asupracăruia și-a pus amprenta educația temeinică, în cel mai profund sens. Și vă spun că n-a făcut… nazuri în liceu când a fost vorba de literatură sau… istorie: dimpotrivă! Și vreți să vă mai spun ceva? Nu-i laud că-i AL MEU. Dar sunt și suntem convinși că sunt mulți ca el. Și ți-e mai mare dragul să-ți iasă în cale astfel de oameni, nu mai zic să ai onoarea să ți-i faci prieteni.
Și totuși, de ce vă „trăncănesc” toate astea?! O fac doar pentru că m-a înfuriat teribil ideea vehiculată în ultimele zile în spațiul public, pe rețelele sociale, ba chiar și prin presă, idee potrivit căreia, sistemul românesc de învățământ ar suferi de o anume „idioțenie”- aceea că elevii de la profilele real și tehnologic au în programă și chiar și la Bacaaureat… „blestemăția” aia de… literatură. Și că așa ceva trebuie să se termine. Ăștia de la real și „tehno” să nu mai aibă de-a face cu literatura, că nu le trebuie în viață și se chinuie degeaba, săracii… Știți ce? Dacă vi se împlinește, Doamne ferește, visul, o să avem generații de oameni care nu gândesc, care nu-și vor controla sentimentele, care nu vor fi capabili să înțeleagă un text, care nu vor înțelege vreodată de ce soția sau soțul le cer să cumpere bilete la teatru sau de ce le-ar cere copiii, de Crăciun, o carte. Nu vor fi capabili să poarte un dialog sau poate nici măcar să formuleze un text, la nevoie, la viitorul loc de muncă. Vor fi doar ca niște blocuri de piatră sau ca niște pânze de păianjeni. Sună dur?!?! Dar asta e. Și nu vor înțelege de ce există teatre, muzee, biblioteci. Nu vor înțelege nici măcar o glumă subtilă și nu vor înțelege de ce în unele regiuni ale țării la făcăleț îi spune sucitor, la pâine-pită sau la pulover-laibăr sau ce-s croampele (cartofii) la cuptor.
Să ne înțelegem. Fără literatură, fără cultură, am fi doar niște ființe în mocirlă. Și atât. Sigur, nu-ți cere nimeni titlul de „doctor docent”, nu cere nimei să dai tu, de la „tehno”, Bacalaureatul în parametrii celor de la profil uman, lingvistic, dar nici nu poți pătrunde pe porțile maturității searbăd și neștiutor, fără vocabular, și doar cu niscaiva propoziții doar cu subiect și predicat „în bagaj”. Este inacceptabil. Sau poate pentru unii e mai de preț vorba aia „lenea e cucoană mare”??!?
P.S.
„Citeşte. E una dintre cele mai frumoase aventuri pe care le poţi trăi”. – Lloyd Alexander
„Un cititor trăieşte o mie de vieţi. Cel ce nu citeşte trăieşte una singură”. – George Martin
„Un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte”. – Sasha Salmina
Foto: Facebook, https://theparispipeline.blogspot.com/
