„Facem calcule de la începutul anului, oricum am face sunt la minus 20% pe cheltuielile de funcționare, în condițiile în care ne plătim pe la 60% datoriile, ne plătim pe la 70% facturile mari. Ultimul loc unde poți să umbli sunt salariile plus cheltuieli mărunte de funcționare. Aici ne lipsesc 20%. Realitatea este că noi în medie, ca Primărie, cu tot ce avem în subordine, nu avem, pe lună, la 20 și ceva de milioane. Ceea ce înseamnă că prin octombrie intrăm în incapacitate de plată orice ar fi. Discutăm despre această reducere de 20% cu mai multe entități: Filarmonică, Teatru, RASP, TCE, Termo, CSM, Parcul Bucov. Trecem prin toate, dar nu puteam cu toate odată. Sunt trei variante reducem numărul de angajați – și plănuim asta pentru următoarele 3-4 luni; varianta în care în ziua în care trebuie să plătim salariile virăm mai puțin cu 20%, adică fiecare să-și primească 80% din bani; ultima variantă este să ne facem că nu vedem și în octombrie nu mai plătim nimic, nicăieri. Sunt vreo 11 primării în România care au intrat în faliment. Am fi a 12-a, dar acelea erau primării de comune care nu s-au descurcat pentru că nici nu au avut de unde să strângă venituri. Noi, dacă reducem cheltuielile timp de un an, avem șansa să ne reabilităm financiar. Nu-i o garanție, evident, pentru că problema reală vine și din faptul că Guvernul a redus brusc din cota de impozit care-i revine Primăriei cu 20 de milioane. Acestea sunt deciziile pe care trebuie să le luăm. Suntem deschiși, acceptăm orice variantă care ajunge la același rezultat și vă ajută să funcționați la fel de bine. Ideea este să rezolvăm problema, nu să dăm oameni afară”- este ceea ce le-a spus Sorin Dumitrașcu, în calitate de administrator al municipiului Ploiești angajaților teatrului, în cadrul discuțiilor acestora cu Primarul Mihai Polțieanu, moment la care a fost prezent și viceprimarul Alexandru Săraru.
Pentru corecta informare a ploieștenilor, considerăm necesar a aborda din toate unghiurile acest subiect… „sensibil” care ține sau „scoate la tablă” CULTURA.
Știm că din nefericire, orașul lui Caragiale e… Nu de-acum , ci de ceva vreme sub „papucul” unor probleme financiare serioase (și asta chiar e o problem reală, nu inventată), știm că sunt multe de analizat și de discutat, știm și că mulți ploieșteni mai că… strâmbă din nas când aud de evenimente culturale sau de eforturile câtorva dintre noi, din presă care ne zbatem să punem CULTURA la locul său în comunitate, adică… în prim-plan, știm că unii încă mai cred că doar street-food e ceva egal cu noțiunea de eveniment… Numai că, indiferent ce cred unii sau alții, indiferent de vremuri sau…pasiuni, avem nevoie de CULTURĂ. Așa cum avem nevoie de hrană. Și trebuie să înțelegem cu toții asta, „de la vlădică la opincă”, pentru binele comunității, pentru SĂNĂTATEA (sub toate aspectele sale și chiar în sens metaforic) orașului, a noastră și a copiilor noștri. Și pentru asta e nevoie, iată, de dialog, de echilibru, de celeritate, de impuls, de bucuria de a „construi” prin CULTURĂ. DA, chiar și într-un oraș cu impresionant trecut industrial, dar care ni i-a dăruit pe Caragiale, pe Nichita, pe Ion Baciu, pe Paul Constantinescu, pe Fory Etterle, pe Caragiu, pe maestrul Florin Șuțu, pe violonistul de talie mondială Vlad Maistorovici… sau PRIMUL Festival de Jazz din România…
