„Trăim un moment de inflexiune în care economia, după decenii de dominanță a eficienței și globalizării, redevine un instrument subordonat geopoliticii. Dacă începutul mileniului a fost marcat de iluzia unei stabilități perpetue, succesiunea rapidă a crizelor recente – de la șocul financiar din 2008 și pandemia din 2020, până la revenirea războiului pe continentul european în 2022 și instabilitatea cronică din Orientul Mijlociu – confirmă faptul că ne aflăm într-o nouă normalitate. În acest peisaj fragmentat, variabilele macroeconomice clasice nu mai pot fi analizate izolat. Asistăm la o schimbare de paradigmă: securitatea militară, suveranitatea energetică și avansul tehnologic (în special Inteligența Artificială) au încetat să fie teme de nișă, devenind pilonii centrali care dictează sănătatea fiscală a unui stat. Pentru România și Uniunea Europeană, provocarea nu mai este doar gestionarea unui ciclu economic, ci adaptarea la un model de dezvoltare în care reziliența este mai prețioasă decât optimizarea costurilor”.
Întreaga analiză-AICI.
