Documentele vremii consemnau: „Vechea biserică cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, după tradiție, era o construcție mică de lemn. În 1840, biserica fiind ruinatăși neăncăpătoare pentru numărul crecând al enorașilor, sʼa format un comitet pentru restaurarea ei în cărămidă”.
„În 1912, cupola cea mare (a vechii biserici, zidită cu cărămidă) a fost înălțată cu cinci metri, după planurile dlui arhitect T.T. Socolescu. Turnul-monumente așezat în fața bisericii, unit cu ea, formând un bloc de beton-armat înalt, până în vârful crucii, de aproximativ 60 m”. (N.R Iese, așadar, ka iveală faptul că maestru al arhitecturii, Toma T.Socolescu s-a implicat și în ceea ceprivește corpul vechii biserici, NU doar în privința construirii turnului-clopotniță, așa cum zic unele voci, de parcă ar vrea înadins să minimizeze rolul marelui arhitect)
Referitor la construcția minunatului lăcaș-simbol al Ploieștilor, aflăm din cartea DE COLECȚIE „Toma T. Socolescu Arhitect Român 1883-1960”, carte ce poartă semnătura Zinei și a lui Ionuț Macri:
„Biserica catedrală Sf Ioan se reface acum. Sʼa urmărit construirea unei catedrale monumentale cu o clopotniță simbolică pentru a-i da înfățișarea de monument al eroilor prahoveni.
Turnul înalt de aproximativ 60 metri care domină orașul și împrejurimile e aproape gata. Va continua în aceleași proporții și corpul bisericii, după un plan unitarîntocmit de mine. În felul acesta, orașul va avea o catedralăîn proporție cu mărimea și bogăția lui” (consemna, oarecând, însuși arhirectul Socolescu)
Turnul măsoară în final puțin mai mult de 46 de metri în înălțime. Este construit pe o structură de rezistență din cadre de beton armat, cu pereții și turlele mici, laterale, din zidărie de cărămidă- proiectul de structură și execuția fiind realizate de Antepriza ing Emil Prager.
„De la Milan, în acel prim voiaj, prin G Nicolescu,am tratat și comandat un mare și frumos clopot, greu de 2.000 de kg, la o turnătorie din Padova, pentru catedrala Sf Ioan din Ploiești, care a costat peste 400.000 de leiși a fost plătit de negustorul N. Bratu, în semn derecunoștință față de Creator, fiindcă i-a ajutat să scape cu bine din războiul reăntregirii din 1916-1918. Clopotul acesta, pe lâîngă suntetul profund și puternic pe care îl aud bine de la Păulești, este și o adevărată lucrare de artă, atât prin compoziția și bogăția decorației care îi îmbracă exteriorul, cât și prin finețea și perfețiunea execuției, italienii fiind artiști înăscuți și admirabili meseriași”, mai nota celebrul nostru arhitect.
Cum spunea cineva, „catedrala asta, prin sine înseși e o sărbătoare. E un simbol”… Merită respectată!
foto: Volumul amintit; Prahova Business
