Pe o rețea de socializare, Atlasul Vieții prezintă această fotografie drept „foto-document”. Un mare… „FAKE”, ca sănu zic o „porcărie”. O imagine așa-zis de „epocă” cu, „patina timpului”, dar realizată cu…AI care are, cum vedeți destul de lesne, lacune grave d egeografie. Pentru că din această imagine reiese că, practic, Crucea Eroilor s-a afla la baza Bucegilor, cu MUNȚI de STÂNCĂ în spate, cee ace e total greșit. Un copil care nu a mers la școlaă sau care nu a învățat sufficient sau un adult acre a IGNORAT școala, o poate lua „de bună”, o poate admira… dar e un FALS. Un fals PERICULOS care induce în eroare, care ilustrează total greșit adevăratul peisaj.
Ce vreau să spun?!?! Ca și în cazul unei aberante fotografii cu Badea Cârțan, și aici avem un FALS… „de tot” și e cazul să atragem atenția la modul cel mai serios că AI dă rateuri și tine să ne dea de înțeles că vrea, de fapt, să ne PROSTEASCĂ, nu să ajute! Și chiar nu cred că vrem, că acceptăm să fim prostiți! Așa că… MARE ATENȚE la ce urmăriți pe rețelele de socializare, la paginile care fac abuz de AI, de fotografii care nu au nicio legătură cu realitatea ! DOCUMENTAȚI-VĂ, CITIȚI, ÎNVĂȚAȚI LA ȘCOALĂ LA MODUL SERIOS, NU VĂ LASAȘI PRADĂ FALSURILOR! Chiar nu vrem să ne lăsăm prostiți, cahiar nu suntem o națiune „secod hand” care să „înghițim” toate știrile și fotografile FAKE!
Totul pornește de la EDUCAȚIE!
În 1926, România pornea una dintre cele mai îndrăznețe lucrări ale epocii: ridicarea unei cruci de 39 de metri înălțime pe Vârful Caraiman, la 2.291 de metri altitudine. Cu tehnologia anilor ’20, proiectul părea aproape imposibil.
Regele Ferdinand și Regina Maria au ales locul cu grijă. Nu pe vârful cel mai înalt, ci pe cel secundar, cu 34 de metri mai jos, pentru ca monumentul să fie vizibil din toată Valea Prahovei. Scopul era clar: un simbol al eroilor și al rezistenței, văzut de la zeci de kilometri depărtare.
Cea mai mare provocare? Transportul. Tone de profile de oțel, fabricate la Uzinele Reșița, trebuiau aduse până la aproape 2.300 de metri. Din gara Bușteni, o parte din materiale erau duse cu căruțele trase de boi, pe traseul Bușteni – Sinaia – Platoul Bucegilor – Caraiman. Pentru restul, frații Schiel au pus la dispoziție funicularul fabricii lor de hârtie, care urca materialele până la Cantonul Schiel. De acolo, caii și măgarii le cărau pe poteci abrupte, la limita prăpastiei.
O căruță reușea maximum trei drumuri pe săptămână. O bancă a oferit credite cu dobânzi mici pentru noi atelaje, iar sătenii din Bușteni și-au pus la dispoziție animalele. Practic, întreaga comunitate a ridicat crucea.
Structura era din oțel nituit, montată bucată cu bucată, iar în soclul de beton armat a fost instalat un generator care aprindea 120 de becuri de 500W — un sistem revoluționar pentru acea vreme. Costul total: 1.028.550 lei, o sumă uriașă atunci, acoperită parțial de Regia Domeniilor Coroanei Bușteni.
Pe 14 septembrie 1928, după doi ani de muncă epuizantă, vânturi năprasnice și geruri tăioase, România inaugura cea mai înaltă cruce din lume ridicată pe un vârf montan.
Crucea de pe Caraiman se află în Cartea Recordurilor Guinness. Dar dincolo de recorduri, ea rămâne dovada că, în anii în care caii și măgarii erau singura „tehnologie” de transport, un popor întreg a reușit să lase în piatră și oțel un monument al credinței și al curajului.
Foto 1: Atlasul Vieții
Foto 2-3: Prahova Business
