În 1873 Carol I de Hohenzollern privește pentru prima dată din trăsura regală spre pădurile de conifere din Carpații Meridionali și știe că aici își va construi visul: un castel care să fie nu doar o reședință regală, ci o operă de artă în care să se îmbine măiestria românească cu eleganța europeană.
„Majestatea Voastră, locul e frumos, dar construcția va fi foarte dificilă”, îl avertizează arhitectul Johannes Schultz, privind spre pantele abrupte acoperite cu pădurile seculare. „Materialele trebuie aduse pe cărări de munte, fundația trebuie săpată în stânca vie.”
„Tocmai de aceea va fi spectaculos”, răspunde Regele. „Vreau ca acest castel să demonstreze că România poate crea frumusețe care să rivalizeze cu orice palat din Europa.”
Construcția începe în 1875 și devine cea mai mare aventură arhitectonică din istoria României. Sute de meșteri români și străini urcă în munți cu uneltele și măiestria lor. Pietrarii din Argeș sapă în stânca Carpaților, tâmplarii din Maramureș sculptează în lemnul de brad carpatin, fierarii din Transilvania forjează balustradele și candelabrele.
Doar cei care au lucrat la construcții în munte știu că fiecare cărămidă urcată pe versant, fiecare bârnă cărata pe cărări înguste devine o victorie împotriva naturii și o dovadă de determinare.
În zece ani de construcție, Castelul Peleș devine o simfonie de stiluri arhitectonice. Turnurile gotice se îmbină cu logiile renascentiste, terasele baroce cu ferestrele în stil maur. Fiecare sală își are personalitatea ei: Sala de Arme cu panoplia medievală, Biblioteca cu 25.000 de volume, Sala de Teatru cu scena ei intimă.
„Cum ați reușit să aduceți atâta frumusețe în inima pădurii?” îl întreabă un diplomat francez în timpul unei recepții oficiale.
„Pentru că am crezut că România merită să aibă ceva măreț în Carpații ei”, răspunde Regina Elisabeta, admirând vitraliile colorate care pictează pereții cu lumină.
Castelul crește an de an, îmbogățindu-se cu detalii care îl transformă în muzeu al artelor decorative. Parcheturile cu intarsii complicate, tavanele sculptate cu motive românești și europene, sobele de cahle din ceramică de Meissen, totul coordonat să creeze armonia perfectă între măiestria locală și rafinamentul internațional.
În 1883, când construcția se apropie de final, Castelul Peleș este primul castel din Europa complet electrificat. Ascensorul, sistemul de ventilație central, instalația electrică – toate sunt inovații care fac din Peleș o minune tehnologică a timpului său.
„Majestatea Voastră a creat nu doar un castel, ci un simbol”, observă un ziarist german, privind fațadele bogate ornamentate care se reflectă în lumina muntelui. „România și-a demonstrat că poate fi la fel de rafinată ca orice țară europeană.”
Castelul Peleș devine rapid atracția Europei. Prinții și regii vremii vin să admire această capodoperă arhitectonică ridicată în inima Carpaților României. Fiecare cameră spune o poveste, fiecare detaliu demonstrează că visiunea îndrăzneață poate transforma natura sălbatică în artă pură.
Azi, după mai bine de un secol și jumătate, Castelul Peleș rămâne una dintre cele mai spectaculoase construcții din România. Turiștii din întreaga lume urcă spre Sinaia să admire această bijuterie arhitectonică care se ridică din pădurile Carpaților ca un vis devenit realitate.
Castelul Peleș nu este doar o construcție – este dovada că viziunea, măiestria și ambiția pot crea frumusețe eternă, că România poate fi scenă pentru opere de artă care să rivaleze cu marile castele europene, și că uneori cele mai frumoase visuri sunt cele care par imposibile până în momentul când îndrăznim să le construim cu propriile noastre mâini.
Un castel chiar ca în basme, o capodoperă a arhitecturii, si… atâtea pagini de istorie
Sursa foto: Regatul României
