„Primele puţuri săpate manual în România au fost făcute la mijlocul secolului al XIX-lea în Păcureţi – Prahova, iar exploatarea puţurilor de petrol se făcea cu puţuri de mână cu scripete şi „hecna” cu cal.
Aceste puțuri de petrol săpate manual au fost numite „puțuri cu țambre” din cauza utilizării lemnului pentru întărire. Adâncimea acestor fântâni ajungea în mod obișnuit până la 150 de metri, prin săparea manuală a unui puț cu un diametru de aproximativ 1,5 metri și traversarea alternativă a straturilor de argilă, argilă nisipoasă, gresie și nisip petrolier. Pentru săparea fântânilor a fost folosită multă muncă manuală. Ei folosesc instrumente și metode îmbunătățite ca oglinzi pentru a ilumina adâncurile întunecate și unele sisteme primitive de ventilație”.
Toate detaliile le aflați AICI!
