Romanii au talent sa… nu mai inteleaga ce inseamna valoarea banului (eventual sau… NECESAR!) asociata, raportata la VALOAREA unui om. Reverberatii la un mare premiu

„…Au fost alții care erau mult mai îndreptățiți să câștige, ba chiar unii care ar fi trebuit să câștige nu au intrat nici în finală. Deci, cu alte cuvinte, eu nu mă mai uit niciodată la acest show. Ăsta a fost ultimul!”

„Nu contestă nimeni memoria acestui copilaș. Dar cel care a compus acel dialog cu D-zeu, s-a inspirat de pe Google și din anumite postări pe F.B.Exemple: „,un bogătas aproximativ tânar de 56 ani, (îmi scapă numele), în pragul morții, a scris citatul cu bogăția și sărăcia, apoi, un alt dialog între un copil nenăscut și D-zeu…Da, copilul are memorie ca mulți alti copii (vezi copii mai mici ca el din Moldova de peste Prut, care au recitat poezii lungi, patriotice, la noi in țară, la TV. Dar munca de ani a multor concurenți ,care au avut prestații exceptionale, nu a fost luată în seamă”.

„Bravo copile, ești un copil minunat dar nu pentru ,,ROMÂNII AU TALENT”, nu e corect!”

”Părinți care au maturizat forțat un copil! Părinți egoiști care s-au folosit de acești puști răpindu-i copilăria cu tot felul de „educații” greoaie pentru vârsta lui!”

”Dacă rezultatul reprezintă votul publicului… înseamnă că votanții sunt doar din anturajul acestui copil și restul publicului a dormit!”

„Serios, pentru audiență punem un copil sa recite și asta a fost talentul,oricum nu înțelege tot din ce recită și asta nu este copilărie”.

”Impresiile părinților se reflecta in copil, iar banii tot părinților le revin, un copil forțat și fără sa aibe talent înnăscut, parcă era Românii au talent”.

„Este ce place românilor! Amestecul religiei cu românismul exacerbat, împănat cu propoziții moralizatoare. Și când te gândești ce talente reale erau în finala (cei doi pianiști- dintre care unul autist, ucrainienii, Veghiu, Oleg Spânu)…”

„Adevărul e că a funcționat strategia părinților, sau, cine l-o fi îndrumat să recite mecanic. „Du-te, bai băiețaș acolo și recita cu patos, ca să-i prostim p’astia” Dar, trebuie sa recunosc că asta prinde bine la publicul de românași troglodiți, drept dovada a luat și premiul”.

„Sunt profesor și nu am pus accent pe memorare “mot a mot “niciodată! Da! Dacă era in stare sa facă interpretări personale la texte și poezii, era altceva! L-am văzut dimineața invitat la Pro Tv și nu a fost in stare sa facă o conversație inteligentă. Care este talentul acestui copil? Totuși, să-i pui în gură texte despre politică, bunăstare, greșeli ale guvernanților la vârsta asta, când nici nu-i în stare să înțeleagă foarte bine ce spune, este o mare greșeală. Astea sunt greșelile învățământului românesc care nu pune accent pe capacitatea de interpretare, de analiză, de comunicare, de înțelegere (rezultatul absolvenți analfabeți funcțional) și care văd că se transmit și la mass-media. Talent demn de recompensat era acela al tânărului pianist Albert Gugulan, al Karinei, al lui Oleg, al Sașei- cu extraordinarul număr de acrobație, al frățiorilor acrobați…”

(Numai câteva din sutele de comentarii apărute în spațiul public după ce un copilaș de 7 ani a câștigat „Românii au talent”)

Avem talent, dar nu îl înțelegem.  Nici munca, nici… valoarea. Nu scriu acum împotriva emisiunii „Românii au talent”. Asta ca să fie CLAR! Scriu pentru că se impune să lămurim câteva lucruri,după ce ediția de anul acesta a emisiunii a fost câștigată de un copil care a recitat texte patriotarde, texte destul de complicate și de neînțeles pentru frageda-i vârstă, memorate mecanic, parcă pentru „lecția deschisă” de la școală, dar de data asta și pentru… bani.

Bun. Copliașul are memorie! Asta e cert. (dar,ascultând cu atenție întregistrarea cu prezentarea pe care chiar micuțul și-o face, spunând căa citit vreo 200 de cărți, se observă GRAVE greșeli de exprimare, de semantică, raportate la… SUPER-GENIALITATEA pe care unii i-o atribuie- ex: „am citit de la vârsta de mic”, l-am descopierit pe Eminescu prin operele lui de artă”, cuvintele lui sunt la fel de actuale și pe vremea noastră”… etc)  Și părinții și-or fi zis că e rost să… profite. Și să antreneze treaba asta, în loc să-I lase copilului COPILĂRIA, bucuria de a se dezvolta prin creativitate, citit, joc… Orice profesor, orice psiho-pedagog și-a dat seama că acest băiețel simpatic forțat. Chiar și răspunsurile date pe scenă păreau a fi învățate pe de rost, dinainte (vezi: „dacă te întreaba asta, răspunzi așa…”). Dar copilul a cucerit pe mulți prin… maturizarea forțată, prin mecanica strictă a discursului, care maschează totul, chiar și inocența și ceea ce ar trebui să fie gingășia și… neștiința firească vârstei. Și știți de ce? Pentru că e mai lesne, mai comod să apreciezi ceva mecanic (dacă are și un mesaj patriotard e și mai bine), care nu impune decât câteva oarece repetiții și memorat tip „papagal”, decât să vezi dincolo de privirea de cal, în profunzime, să analizezi și să apreciezi orele de muncă asiduă, de asumare a unui talent căruia îi adaugi PLUS-VALOARE tocmai prin exercițiu, efort, CREATIVITATE… Cum ar fi în cazul Karinei de la C.N. „I.L. Caragiale” Ploiești care a impresionat prin intrerpretări vocale demne de marile scene ale lumii, în cazul acelui puști simpatic și modest- Oleg Spânu care nu demult cânta sus, în cireș, pasionat de trilul păsărilor și al tezaurului folcloric, ajuns să cânte jazz într-un show demn de un super spectacol de Revistă, al Sașei care a uluit printr-un numaăr acrobatic de mare valoare, ca și frățiorii din Ukraina, al tinerilor pianiști virtuozi care muncesc poate mult maim ult ca mulți artiști consacrați…

 Da. E de comentat, de analizat. De… înțeles ce înseamnă TALENT, VALOARE, MUNCĂ, ce înseamnă să performezi, să fii tu însuți creator, să dăruiești din cee ce tu însuți creezi prin zecile, sutele, miile de ore de muncă, prin evoluția performanțelor proprii. Pentră că dacă tăcem dacă acceptăm și trecem mai departe, dacă nu înțelegem de ce publicul a votat într-un anume fel și nu… altfel, dacă nu înțelegem ce înseamnă valoarea banului (eventual sau… NECESAR!) asociată, raportată la VALOAREA unui om…, nu mai trebuie să avem prea mari pretenții… pentru azi sau pentru mâine.

P.S. Totul pornește de la… EDUCAȚIE.