Puține familii din istoria României au avut o influență atât de îndelungată și complexă precum Cantacuzinii. Domnitori, oameni politici, ctitori și protectori ai culturii, aceștia au traversat secole de istorie, iar legătura lor cu Prahova a lăsat o amprentă puternică asupra peisajului și patrimoniului județului.
Ce este foarte important de știut? Originile Cantacuzinilor se leagă de lumea bizantină, iar în secolele XVII și XVIII familia devine una dintre cele mai puternice din Țara Românească. Șerban Cantacuzino, domn al țării între 1678 și 1688, se numără printre personalitățile care au consolidat prestigiul familiei. Prin alianțe și legături de familie, Cantacuzinii au fost conectați și la domnia lui Constantin Brâncoveanu, contribuind la o epocă de efervescență culturală și artistică.
Pentru Cantacuzini, puterea însemna și responsabilitatea de a construi. Au sprijinit biserici, școli, tipografii și opere culturale, iar influența lor s-a extins asupra numeroaselor domenii pe care le-au administrat. și să știți că sunt lucruri, amintiri, povești… adevărate ce merită știute!
* Palatul în care timpul se joacă de-a veșnicia
La Filipeștii de Târg, aici, în miez de Prahovă doldora de comori, câteva ziduri tăcute păstrează încă memoria unei lumi care a fost. Sunt ruinele palatului Postelnicului Constantin Cantacuzino, ridicat între 1633 și 1641, una dintre acele construcții care, în veacul al XVII-lea, făceau din Țara Românească un spațiu al rafinamentului și al ambiției culturale. Astăzi, ceea ce a rămas sunt mai ales pivnițele boltite și fragmentele zidurilor parterului, dovezi vii ale măreței construcții de odinioară.
Dar ce strebuie să luăm în seamă este că… aceste ruine nu sunt tăcute cu adevărat. În piatra și cărămida lor pare să se audă ecoul unei epoci în care aici veneau oameni de seamă, se adunau cărți, se purtau conversații și se primeau oaspeți din țări îndepărtate. Printre ei s-a aflat Paul de Alep, călătorul și cronicarul care a rămas impresionat de măreția reședinței, darși de tehnicile folosite la acea vreme pentru o construcție „aleasă”. Încântat de mulțimea încăperilor, el a asemuit-o unui „sarai”, asemenea unei curți domnești.
Ne putem imagina grădinile, apa adusă din Prahova prin ingenioase sisteme de aducțiune, băile orientale și încăperile împodobite cândva cu stucaturi. Putem bănui forfota oamenilor și lumina care se revărsa prin ferestrele unui palat despre care astăzi abia mai putem înțelege cât de impresionant trebuie să fi fost.
Apoi au venit incendiile, cutremurele, nepăsarea și veacurile. Palatul s-a prăbușit încet, iar gloria lui s-a retras în pământ.
Și totuși, ruina nu înseamnă sfârșit. La Filipeștii de Târg, zidurile rămase sunt o invitație la memorie. Ele ne cer să privim dincolo de cărămizile crăpate și să ne amintim că istoria nu dispare atunci când clădirile se prăbușesc. Uneori, tocmai ruinele sunt cele care ne vorbesc cel mai limpede despre măreția pierdută.
Și, totuși, ar mai fi de spus ceva: ani în șir, până acum ceva vreme când autoritățile locale a luat înțeleapta decizie să împrejmuiască și să curețe locul astfel încât întreg arealul să devină un fel de muzeu viu, în aer liber, generații întregi de copii și nepoți ai localnicilor aveau, într-adevăr, o copilărie… „ALTFEL”, tocmai pentru că din vară, până noaptea târziu șimai apoi până-n iarnă, la lumina focului, se jucau de-a castelanii, printre ruine, mândrii „foc” că ei au… catselul, castelul acela care deși fizic nu mai avea poartă și cavaleri, pentru ei, pentru prunci, avea… o lume, un tărâm de basm, acolo sus, „pe mal”, unde totul căpăta profilul unui basm șă descuia uși către întrebări și aventuri unice și de neuitat.
Castelul. Măria Sa, Castelul… chiar în mijlocul satului, unde istoria dă binețe prezentului, unde timpul se joacă de-a veșnicia…
*Și… cu asta trebuie să ne mândrim: Prahova, un capitol important al istoriei Cantacuzine
La Bușteni, această poveste capătă o dimensiune spectaculoasă. Ridicat la începutul secolului XX pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”, castelul care îi poartă numele este una dintre cele mai cunoscute construcții istorice ale Văii Prahovei.
Așezat la poalele Bucegilor, castelul reflectă prin arhitectură și decorațiuni statutul proprietarului său și gustul unei epoci în care marile familii boierești investeau în reședințe impresionante. Astăzi, construcția este unul dintre reperele culturale și turistice ale zonei.
La Măgureni, legătura cu familia Cantacuzino este mai veche. Aici, biserica și ansamblul fostei curți boierești evocă perioada în care domeniile Cantacuzinilor reprezentau importante centre economice și administrative.
Un alt capitol se află la Filipeștii de Târg, unde palatul Cantacuzinilor a fost una dintre construcțiile reprezentative ale epocii. Trecerea timpului nu a șters importanța acestui loc în istoria familiei și a zonei. Acum ruinele sunt puse în lumina de un elegant parc, cu o aură peisgistică modernă, darcare păstrează o notă romantică ceinvită la plimbare, contemplare și… o savuroasă lecție de istorie.
O moștenire care aparține Prahovei
Privite împreună, aceste locuri arată cât de puternică a fost prezența Cantacuzinilor în județ. Ele spun o poveste despre arhitectură și credință, dar și despre modul în care marile familii ale vremii au influențat dezvoltarea economică și culturală a comunităților și regiunilor în care și-au avut domeniile.
Pentru Prahova, această moștenire reprezintă mai mult decât o pagină de istorie. Este parte din identitatea județului și poate deveni un punct de plecare pentru proiecte culturale și turistice care să lege între ele Buștenii, Măgurenii și Filipeștii de Târg.
Cantacuzinii nu mai sunt astăzi o forță politică (poate… numai niște file de istorie, biserici, castele și… ruine), dar numele lor continuă să fie legat de locuri emblematice ale Prahovei. Iar aceste locuri oferă generațiilor de astăzi șansa de a redescoperi o epocă în care puterea, cultura, credința și arhitectura s-au întâlnit într-o poveste care încă face parte din identitatea județului.
Am mers la Filipeștii de Târg. M-am întors pentru ceva vreme în copilărie, sus, pe mal, unde altădată veneau „lanțurile”, bâlciul… azi, Parcul „Cantacuzino”. Am privit ruinele, le-am mângâiat cu privirile, le-am fotografiat (a nu știu câta oară), mi-am adus aminte jocurile, poveștile și mai ales cu povestea bunica de spre boierii pe ai căror moștenitori îi cunoscuse și ale căror cărți, în limbile franceză, germană și latină le citise din scoară în scoarță. Mi-am amintit și cum visam să văd aievea, vreodată, palatul întreg. Ca o perlă a unei arhitecturi aici… pierdută.
Și… am scris acest articol tocmai pentru a trage încă o dată un semnal asupra nestematelor din istoria și cultura Prahovei pe care merită să le cunoaștem să le respectăm, să le dăm mai departe.
Prahova Business face parte din Reușita Business Group.
