𝟗 𝐨𝐜𝐭𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟐 – 𝐈𝐧𝐚𝐮𝐠𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐂𝐚̆𝐦𝐢𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 „𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐂𝐨𝐫𝐩𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐢𝐝𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐏𝐫𝐚𝐡𝐨𝐯𝐚”
ȘTIAȚI??? S-au împlinit 90 de ani de la inaugurarea Căminului Societății Corpului Didactic primar din județul Prahova, una dintre clădirile emblematice ale Ploieștiului interbelic.
Întemeiată la 4 ianuarie 1920, „𝑆𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝐶𝑜𝑟𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑖𝑑𝑎𝑐𝑡𝑖𝑐 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑗𝑢𝑑. 𝑃𝑟𝑎ℎ𝑜𝑣𝑎” avea ca scop principal ajutorarea membrilor și a familiilor acestora în caz de boală și deces, precum și a copiilor săraci și merituoși în vederea continuării studiilor. Un alt scop prevăzut în Statute era și acela de „𝑎 𝑐𝑙𝑎̆𝑑𝑖 𝑖̂𝑛 𝑃𝑙𝑜𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝐶𝑎̆𝑚𝑖𝑛 𝑎𝑙 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑒𝑧𝑒 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑓𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑚𝑒𝑚𝑏𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝐶𝑒𝑟𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑑𝑎𝑐𝑡𝑖𝑐, 𝐵𝑖𝑏𝑙𝑖𝑜𝑡𝑒𝑐𝑎 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎𝑔𝑎𝑧𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚”. Înființată din inițiativa lui Ioan A. Grigorescu, Societatea a dobândit statutul de persoană juridică în anul 1924. Cât timp a stat sub președinția celui ce o înființase (1920-1932), această asociație a învățătorilor a reușit să-și înființeze o bancă (1927), o bibliotecă (1929) și o librărie (1931), dar, cel mai important, să ridice o impozantă clădire în centrul orașului, pe strada Regina Maria nr. 7.
Arhitectul angajat să realizeze planurile imobilului a fost Toma T. Socolescu, antreprenori fiind E. Pomponiu și C. Alexandrescu. Lucrările au început în primăvara anului 1925, iar la 28 iunie a fost pusă piatra de fundație în prezența primului ministru – Ion I. C. Brătianu, a ministrului școalelor – dr. C. Angelescu, a prefectului județului – Spirea N. Sorescu, și a primarului orașului – G. Fotescu. Din Raportul Consiliului de administrație al Societății către adunarea generală ordinară de la 9 octombrie 1932 aflăm date importante despre costul total al clădirii. În intervalul 1924 – 31 decembrie 1931 s-a cheltuit pentru construirea Căminului suma de 13.036.308 lei, care includea și contravaloarea terenului achiziționat în 1924 (530.000 lei). Mare parte a acestei sume a provenit din donații, cifrate la 6.586.464,87 lei, cele mai consistente fiind ale autorităților publice: Prefectura jud. Prahova – 1.760.000 lei, Ministerul Instrucțiunii Publice – 1.400.000 lei și Primăria orașului Ploiești – 570.000 lei. Celelalte fonduri au provenit din cotizațiile membrilor (2.268.139 lei), din diverse serbări organizate de Societate (586.150,19 lei) dar și din împrumuturi de la Banca Societății Corpului Didactic primar sau de la Creditul Funciar Urban din București.
Clădirea a fost finalizată, cel mai probabil, la finele anului 1927 sau în primăvara anului 1928. Imobilul avea sală de teatru-cinematograf, o alta specială pentru tipografie, la subsol, alta pentru conferințe, bibliotecă, dormitoare pentru elevi – fii de învățători, opt camere de găzduit, camere pentru învățătorii pensionari fără cămin, infirmerie, baie, spălătorie, locuință pentru director și personalul de serviciu, birouri, calorifer, etc.
Primul spațiu dat în exploatare a fost sala de teatru-cinematograf. În aprilie 1928, Primăria Ploiești înainta Ministerului Cultelor și Artelor cererea d-lui Vasile Mihăilescu în vederea eliberării autorizației de funcționare a „𝑐𝑖𝑛𝑒𝑚𝑎𝑡𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑢𝑙𝑢𝑖 «𝐶𝑎𝑟𝑎𝑔𝑒𝑎𝑙𝑒» 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑟. 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑛𝑎 𝑀𝑎𝑟𝑖𝑎 𝑛𝑟. 7”. Conform Procesului verbal al Comisiei de verificare a sălilor de cinematograf din Ploiești, sala avea „𝑢𝑛 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑒 240 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑓𝑖𝑥𝑒, 56 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑗𝑖 𝑠̦𝑖 47 𝑙𝑎 𝑏𝑎𝑙𝑐𝑜𝑛”. Totodată, în Raportul Consiliului de administrație al Societății din 1932, se preciza faptul că în cursul anului 1928 fusese strânsă din reprezentații de cinematograf suma de 34.592 lei, iar în ultimii trei ani de funcționare acesta adusese venituri de cca. 750.000 lei. Pe parcursul perioadei interbelice sala de teatru-cinematograf a mai funcționat sub denumirile „𝐿𝑢𝑥” și „𝑅𝑜𝑥𝑦/𝑅𝑜𝑥𝑖”.
Cele două spații existente la parterul clădirii au fost inițial închiriate și în ele au funcționat două prăvălii până în anul 1931 când li s-a dat adevărata întrebuințare pentru care fuseseră create: sedii ale Băncii și Librăriei Corpului Didactic primar, care împreună plăteau o chirie anuală de 100.000 lei. Internatul și camerele de găzduit au fost date în folosință în cursul anului 1930, aducând venituri în anii 1930-1931 de 131.873 lei, respectiv 35.017 lei.
Inaugurarea oficială a Căminului Societății Corpului Didactic primar din jud. Prahova a avut loc duminică, 9 octombrie 1932, în prezența ministrului Instrucțiunii Publice, prof. Dimitrie Gusti și a altor oficialități locale. După oficierea serviciului divin de către P. S. Sa Arhiereul Tit Simedrea, a luat cuvântul inspectorul școlar Ioan A. Grigorescu, președintele Societății și inițiatorul edificării Căminului, care a făcut un scurt istoric al construirii acestuia, a elogiat pe colaboratorii săi și a adus mulțumiri ministrului și celorlalți invitați pentru participarea la eveniment. A urmat la cuvânt d-l D. V. Țoni, președintele Asociației Învățătorilor din țară, care a admirat gestul învățătorimii prahovene de a fi ridicat în acele vremuri grele această instituție, urmat apoi de P. S. Sa Arhiereul Tit Simedrea care a dat binecuvântarea sa învățătorilor prahoveni. Ultimul a luat cuvântul ministrul Dimitrie Gusti care a precizat că prin edificarea acestui cămin învățătorimea prahoveană a înființat o instituție programatică, adăugând: „𝐷-𝑣 𝑝𝑟𝑎ℎ𝑜𝑣𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑡̦𝑖 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑖𝑛𝑖𝑐, 𝑐𝑟𝑒𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑝𝑖𝑙𝑑𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑒𝑙𝑒. 𝑆𝑝𝑒𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑔𝑎̆𝑠𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖. 𝐴𝑠̦𝑡𝑒𝑝𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑎̆𝑑 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̦ 𝑣𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑎̆ 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑧𝑒 𝑝𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑑𝑟𝑢𝑚”. După terminarea discursului, ministrul D. Gusti, însoțit de inspectorul Grigorescu, a vizitat întreg Căminul, felicitând pe ctitori și semnând în cartea de aur a instituției. Inaugurarea a fost urmată, la ora 13.00, de un banchet de 600 de persoane ținut în sala „Azuga”, oferit de proprietarul restaurantului, d-l Costică Martinescu, atmosfera fiind întreținută de corul condus de prof. G. Comișel și de orchestra fraților Hubert condusă de d-ra Cristina Hubert.
La scurt timp după inaugurarea Căminului, membrii Societății Corpului Didactic primar din jud. Prahova s-au întrunit în adunare generală extraordinară în care au hotărât schimbarea denumirii societății în „𝐴𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝐼̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑗𝑢𝑑. 𝑃𝑟𝑎ℎ𝑜𝑣𝑎” și afilierea la Asociația Generală a Învățătorilor din România, cu modificarea statutului și alegerea unei noi conduceri, inspectorul Ioan A. Grigorescu considerând că și-a îndeplinit cu succes scopul propus de edificare a Căminului societății cu toate componentele lui. Clădirea din strada Regina Maria nr. 7 a continuat să ființeze și să fie cunoscută în epocă sub denumirea de „𝐶𝑎̆𝑚𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑎ℎ𝑜𝑣𝑒𝑛𝑖”.
Instaurarea regimului comunist a dus la naționalizarea imobilului. Parterul a adăpostit cinematograful „𝑇𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖” iar spațiile de locuit de la etaje au fost reconfigurate și puse la dispoziția unor familii. După 1990, clădirea, care a suferit importante avarii la cutremurele din 1940 și 1977, a fost retrocedată sindicatului din învățământ. Ulterior a fost vândută unui investitor particular care a inițiat o restaurare a imobilului, însă din cauza falimentului acestuia lucrările s-au oprit. Intrată recent în posesia altui proprietar, clădirea este supusă, din vara acestui an, unor lucrări de construcție neautorizate, lipsa panoului de identificare a investiției sugerând acest fapt.
Imobilul figurează în Lista monumentelor istorice din județul Prahova, fiind înscris sub codul PH-II-m-B-16301.
Afalte de la 𝗔𝗱𝗿𝗶𝗮𝗻 𝗦𝗧𝗔𝗡- muzeografîn cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
