Toma T. Socolescu, omagiat azi la Ploiesti. Esti al nostru, te iubim, te respectam si te purtam in inimi. Noi, astia care te… stim…

Azi- 140 de ani de la nașterea celui care a înrâurit major dezvoltarea orașului Ploiești și a județului și a pus temelie zdravănă istoriei arhitecturii românești: Toma T. Socolescu, membru marcant al unei „dinastii de arhitecți” ce face cinste loclui ăstuia binecuvântat cu clădiri de poveste ce întrec veacurile…

 Lui îi datorăm legendara clădirea Halelor Centrale- unică în Europa, Catedrala Sf Ioan Botezătorul, Blocul Toboc, Palatul Culturii (fost Palat al Justiției) și multe, multe alte edificii impresionante.

Lui îi datorăm frumosul, lui îi datorăm… o epocă, o viziune, un destin și ceea ce „grăiesc” atâtea cădiri-monument lăsate moștenire.

Azi, la împlinirea a 140 de ani de la nașterea maestrului, centrul Ploieșilora fsot animat de emoție, de lumină, de evocări și chiar de un tur ghidat ce a cuprins Turnul catedralei, Halele, una dintre cele mai fruamoase case din Ploiești- de pe Strada Italiană și, firește, impunătorul Turn cu Ceas al Halelor Centrale. Totul într-o atmosferă de recunoștință, de sărbătoare, totul… ONORAT de prezența strănepoatei marelui architect, doamna Laura Socolescu. Totul frumos. Totul… așa, de parcă lumina lui ne-a răcorit și ne-a îmbrățișat, mulțumind că ploieștenii (unii!!!) nu l-au uitat.

Iar marea, mare surpriză a venit chiar în momentul festiv de la statuia arhitectului, din partea doamnei Laura Socolescu care, vădit emoționată a cerut ploieștenilor să o susțină (nici nu încape îndoială!) și care a aunțat că dorește să înființeze la Ploiești un Muzeu Memorial care, motivat, să vorbească generațiilor despre personalitatea străbunicului său.

 În același cadru, în discursul său, președintele Ordinului Arhitecților Prahova- Alexandru Bondrea a elogiat tot ceea ce a făcut și ne-a dăruit acest maestru al arhitecturii, subliniind că, nu întâmplător, acesta a fost decorat cu „Corona de aur”.

*Încheiem acest articolnu înainte de a remarca prezența la eveniment a directorului Muzeului Județean de Artă „Ion Ionescu Quintus”- Florin Sicoie, a dlui Lucian Vasile, a reprezentanților Societății Cuturale ATOM Ploiești, a SC „Hale și Piețe”…, dar și a unor cadre didactice și a unor elevi conștienție de necesitatea cunoașterii valorilor acestui neam.  Și… punct.

Toma T. Socolescu, ești al nostru, te iubim, te respectăm și te purtăm în inimi. Noi, ăștia care te…știm, te recunoaștem în clădiri, în frumosul turnurilorși grația atâtor construcții ce merită să învingă vremurile…

***

Toma T. Socolescu a jucat un rol important în conducerea Societății Arhitecților Români^[1] și a participat constant la viața culturală și socială a orașului său natal. A deținut chiar și funcția de primar al Ploieștiului în perioada decembrie 1919-martie 1920. Componenta artistică arhitecturală a fost pilonul artei sale.

El a rămas foarte critic la adresa arhitecturii care nu avea legătură cu arta, în special cu cea tradițională românească. Creșterea puternică a numărului studenților la arhitectură fără niciun talent artistic necesar pentru această carieră era, în opinia sa, o greșeală. În memoriile sale, el critica arhitecții moderni din anii 1920-1940 care, conform concepțiilor sale, neglijau bazele artistice ale profesiei de arhitect. De asemenea, el denunța proiectele în care numai factorul spațial era luat în considerare. Tot el sublinia și lipsa de igienă a caselor construite în perioada 1930-1950 în România, în timp ce în Franța, Austria sau Germania se înregistrau progrese notabile în acest aspect. A fost împotriva căutării profitului rapid și a speculațiilor imobiliare care duceau la apariția unor construcții mediocre și lipsite de identitate; Scrierile sale au ecou și în prezent.

trebuie știut, de asemenea, că Opera lui Toma T. Socolescu este studiată la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, iar el este considerat a fi un punct de referință în arhitectura din România. Toma T. Socolescu face parte din galeria oamenilor care au dat României și în special ale județului Prahova, modernismul structurii sale urbane și a unei frumuseți care a fost remarcată până la finalul perioadei interbelice.