Miroase dulce-amărui a prune și gutui, a gemuri aromate și… a povești ferecate în graiul sfânt al lingurii de lemn. Râd molcom printre raze ardeii roși puși la uscat, vârtos se-ntinde-n lingură un dumnicat din cele faine gemuri și zăcuști… Tu cauți îmburdând miros pragul cămării, să vii și să tot guști… Nu, nu te-ai sătura, oricât ai tot gusta și-ai ajuta la tot ce prinde-n copt și mestecare… o ce sfântă, dulce mâncare…
Gutuile muiate-n aur parfumat, cuminți, în gem se tot prefac… Se-ncing ceaunele pe foc și totul pare un alt fel de joc… cu gust, arome, zaharuri, murături…
Ia, vezi, cum gogoșașii grași îmburdă varză, parc-ar sta s-o-nghită și alba, mândra conopidă… s-așază coafată parcă, în borcane…
O, Doamne, mulțam, toate-s atât de faine…
Numai la noi, in sate, toamna e așa…
sursa foto: Facebook, ziare.com
