Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneciŞi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!https://www.versuri.ro/w/8ad2Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţiCiteste mai multe