Pitorescul Joc al Caprei… musai ne petrece pragul in Noul an!
Vine capra de la munte
Cu stelute albe-n frunte.
Asta-i capra-adevarata.
Ta, ta, ta, caprita, ta!
Gazdele sa-ti dea paraua
Si sa-ti umple teschereaua!
Hai caprita sa jucam,
Ta, ta, ta, caprita, ta! Mai!
II:
Cate sindrile pe casa, atatia galbeni pe masa!
Cate pene pe cocosi, atatia copii frumosi!
Cate flori sunt in livada, atatia galbeni in lada!
Cati carbuni sunt in cuptor, atatea vite-n obor!
Zi, mai! Da’ mai zi, mai!
III:
Gazdele sa-ti dea paraua
Si sa-ti umple teschereaua!
Hai caprita sa plecam!
Ta, caprïta, ta!
De Anul Nou, in curtile gospodarilor intra Capra, simbol romanesc al prezicerii daca vremii si fertilitatii. Initial, in lumea satului, jocul „caprei” a fost un ceremonial de cult, devenind, mai apoi, un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale, bogatie in recolte. (www.fundatia-adept.org)
Veacurile au trecut, iar obiceiul a fost raspandit in toate colturile tarii, incepand cu secolul al XIX-lea.
Capra este, în conceptia populara, personificarea fertilitatii; asadar, jocul sau, la vreme de innoire, nu e intamplator!
Ce rebuie stiut: Jocul caprei tine de la Craciun pana la Anul Nou. In unele sate din Bucovina, intalnim mai multe capre sub forma unor cete (Ostra), iar in alte zone ale tarii, capra este singura, in prezenta ciobanului, a unui mos si a unei babe. Masca este alcatuita dintr-un cap de capra din lemn, cu maxilarul inferior mobil, care este tras cu o sfoara in timpul dansului. Cel mai importat in Jocul caprei este ca miscarile sa fie realizate corect de la botul caprei, iar corpul sa fie purtat intr-o parte si in alta de la jumatate, sa se onduleze.
In Transilvania acest joc al caprei este cunoscut sub denumirea de „Turca”. Unul dintre colindatori poarta masca si prin dansuri si gesturi transmite anumite mesaje. Acestea sunt explicate de liderul grupului, numit birau. Moartea si invierea „turcii”, vestesc gazdei „trecerea comunitatii in noul an sub semnul restabilirii ordinii cosmice, cu alte cuvinte triumful vietii asupra mortii, a luminii asupra intunericului, a fertilitatii si fecunditatii asupra sterilitatii, a binelui asupra raului” (profesorul etnograf Craciun Parasca).
Jocul caprei prezinta un scenariu al mortii si invierii rituale. Capra cade la pamant si trebuie sa fie „resuscitate”, readusa la viata. Probabil originea este in vechi culte ale divinitatilor cu infatisari animaliere care mor si renasc; asta se potriveste foarte bine si cu perioada anului in care timpul vechi, imbatranit, uzat al anului este cel care renaste, creste soarele in fiecare zi odata cu solstitiul (Serban Anghelescu, etnolog la Muzeul Taranului Roman din Capitala).
Primiti cu Capra?
Ta, ta, ta,
Caprita, ta
Hai, colinda,
Nu mai sta!
In ograda joac-asa
Cum era-n sta la bunica mea
Joaca mult si joaca bine,
Salta blanita pe tine
Joaca ici si joaca-n drum
Sa avem un an mai bun!
