Steaua sus rasare: Ne-aduce-n dar gand la vremi de sarbatoare

S-așază vreme magică… peste suflete, peste oraș, peste câmp, peste sat… Farmece, ajun, cărări de colind vestind primul mare praznic al lunii decembrie. Sfintele sărbători își deschid porțile…

 Steaua sus răsare, chemând cu tril, cu… tradiții (de le-om mai păstra!) pe Moşul sfânt, Nicolae.

Luminați-vă, bucurați-vă, iubiți și… puneți în desaga Moșului cele mai alese gânduri, pachete cu îmbrățișări calde, cărți, povești și cuvinte care să mângâie inimile tuturor, fapte bune.

… Și nu uitați:

Sfântul Nicolae (Nikolaos, în limba greacă, înseamnă “a învinge”, “victorie”, “biruitor”) s-a născut în jurul anului 280 în Patara, Lichia, în sudul Turciei de astăzi, la 350 de mile nord de Bethleem, într-o familie de creştini destul de înstăriţi dar cinstiţi şi credincioşi. Încă din copilărie s-a arătat prin vorbă şi faptă, a fi un trimis al Domnului. Se hrănea doar de la sânul drept, apoi miercurea şi vinerea nu sugea lapte decât după asfinţit.

Mai sunt numai câteva ore până când Moşul cel sfânt, cu desaga în spate ne va colinda, cum îi e datina. Cu daruri şi cu cântec din bătrâni (… oare?!). Primiți-l, colindați și vă colindați vouă înșivă adâncul inimii!

 Steaua sus răsare, ca o taină mare și ne-o fi, tuturor, dar luminat!