Steaua… nu mai rasare la Ploiesti…

Ajun de Moș Nicolae… Ajun de praznic ce deschide porțile cetelor de colindători… EI ȘI CE?! CINE MAI ȘTIE?!

 Din păcate, la Ploiești- ca de altfel și în alte mari orașe, de vreo câțiva ani buni (așadar nu-i de vină… mult-disputata pandemie!!!) COLINDATUL e aproape dispărut. Înainte,mai veneau copii sau adolescenții,chiar, cu „Steaua”, sau cu „O, ce veste minunată”, respectând tradiția de a le cânta din Ajunul Sfântului Nicolae până către Cărciun, cum era înstăpânită tradiția. Acum…contează doar CADOURILE,. Și… dacă se poate să fie prețurile cu multe zerouri… Plămadă sufletului și ofrandă de colind… ba! E prea mult, prea… greu, sau poate prea incomod să-și mai îndemne unii pruncii către spirit și tradiție… dar când e vorba de cadouri, rupem ușa hipermarket-urilor… Vorb-aceea: „La plăcinte înainte, la război- înapoi!”

 E sec și urât orașul fără colinde pe scările blocurilor, pe aleile dimprejur, fără sunetul insistent al soneriei  în care-și înfigeau mânuțele înghețate copiii dornici să primească un covrigel, o nucă, o bomboană sau o felie de cozonac… Și-i PĂCAT!

Tradiția e (era?!) sufletul neamului… Acum nu mai contează?!?!

foto: YouTube