Sarbatorita zilei, la Ploiesti: Biserica SF Vineri

Sărbătorita zilei, la Ploiești: Biserica Sfânta Vineri– sub acest nume-deloc întâmplător(!) este cunoscută în oraș biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva. Deși pe locul ei au mai existat construcții, ea „a fost făcută cu totul din nou în anii 1875÷1880”.

 Minunata biserică este zidită aproape în aceeași perioadă cu Catedrala mitropolitană din Iași. Ceea ce este foarte interesant și important din punct de vedere spiritual este că aceasta a fost singura biserică cu un program de slujbe permanent, fiind deschisă 12 ore pe zi.

A fost ridicată în stilul gotic, iar la 1877 a suferit o modificare, turlele fiind făcute în stilul rusesc, în formă de ceapă. Este concepută pe lățime, lucru care se vede mai ales la fațada vastă, lucrată pe mai multe planuri, unul dintre acestea, poligonal, apărând ca un pseudofronton și având în mijloc o mare rozetă. Această fațadă, bogata ornamentație exterioară, corpurile paralelipipedice care servesc drept postament turnurilor aduc o contribuție barocă stilului neoclasic al lucrării, în timp ce turlele aparțin stilului tradițional românesc (nu fără influențe rusești la cupolele bulbucate). În 1880, biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu, care a realizat aici una dintre cele mai bune lucrări ale sale.

Lăcașul, unul dintre cele mai îndrăgite de către ploieșteni și… nu numai, a fost restaurat recent cu fonduri europene și cu o cofinanțare din partea Consiliului Județean Prahova.

 Sfânta Paraschieva (numele original), întruchipare a legendarei Sfinte Vineri, s-a născut în localitatea Epivata (astăzi Selim Paşa), în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul), fosta capitală a Imperiului Bizantin. În jurul vârstei de 10 ani când, aflându-se într-o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Vinde-ţi averea ta, dă-o la săraci şi urmează Mie“ (Matei 19, 21), pe care Mântuitorul le adresase odinioară tânărului bogat, care voia să moştenească împărăţia cerurilor. „Pentru mine vorbeşte“, a gândit Parascheva. Şi luând foarte în serios această poruncă, schimbă hainele sale frumoase cu hainele rupte ale unei fete sărmane, imediat după ce ieşi din biserică. Înainte de a împlini 20 de ani, Parascheva plecă din casa părintească la locurile sfinte într-o mănăstire închinată Maicii Domnului, unde a stat până la vârsta de 25 de ani. Apoi a plecat la Constantinopol, unde se închină în marea biserică a Sfintei Sofia. După aceea s-a întors în localitatea natală. După doi ani, Cuvioasa Parascheva şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L iubise atât de mult, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare. După mulţi ani, valurile au aruncat pe acelaşi ţărm trupul unui marinar. În apropiere, trăia un călugăr care, nemaiputând să suporte mirosul cadavrului marinarului, a rugat câţiva localnici să-l îngroape. În momentul în care săpau au găsit în pământ un trup nealterat. S-au mirat, însă, fiind oameni simpli, nu au dat importanţă şi au aruncat trupul greu mirositor al marinarului în aceeaşi groapă. Într-o noapte însă, Cuvioasa Parascheva s-a arătat în vis unor oameni cu frică de Dumnezeu din Kallicrateia, cărora le-a spus să pună moaştele sale într-un loc de cinste. A doua zi, trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în Biserica „Sfinţii Apostoli“ din Kallicrateia. În anul 1235, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat 160 de ani, până când au fost duse la Belgrad. Aici au stat până în 1521, după care au fost duse la Constantinopol. În anul 1641, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de această dată spre o destinaţie definitivă: târgul Iaşului, capitala Ţării Moldovei. Întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, moaştele au fost aşezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“. Rămânând neatinse după incendiul din 26 decembrie 1888, în 1889 au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iaşi.

foto: Facebook, Ziarul Lumina