Sa cinstim cum se cade JOIA MARE

În tumultul pregăritirilor pentru Sfintele Paști, lăsați „o țâră” shopping-ul și fuga după excursii și ori ultra-petreceri și… „grijiți-vă” sufletul și gândul…

Zi mare azi în Sâptămâna Patimilor. Ziua ouălor și a celor 12 Evanghelii, ziua când e dat să îngrijim de cei duși, spre a le duce hrană și flori.

Cinstiți ziua de azi cu credință, cu lumina din sufletele voastre, cu tradiții și cu bucuria primenirii dinaintea Luminatei Sărbători a Învierii!

*Denia din Joia Mare este una specială. Ea este cunoscută și drept denia celor 12 Evanghelii. În cadrul ei se citesc cele douăsprezece texte evanghelice care descriu pătimirea, răstignirea și moartea pe Cruce a lui Hristos.

Punctul central al deniei din Joia Mare este citirea celor 12 pericope evanghelice. Ele urmează cronologic ultimele momente din viața pământească a lui Hristos, de la Cina cea de Taină până la punerea în mormânt. Fiecare Evanghelie citită adaugă o treaptă în urcușul dureros al Patimilor. Denia nu este doar o slujbă solemnă, ci o adevărată călătorie duhovnicească. Credincioșii ascultă în tăcere adâncă, cu lumânări aprinse, cu sufletul mișcat de durere și recunoștință. Această denie devine un drum al lacrimilor, al rugăciunii și al pocăinței.

Cele 12 Evanghelii sunt citite pe rând de preot, întrețesute cu cântări și stihiri specifice. Textele scot la iveală trădarea lui Iuda, frica ucenicilor, judecata nedreaptă, batjocura, biciuirea și Răstignirea. Slujba de seară din Joia Mare ne pune față în față cu suferința deplină a Fiului lui Dumnezeu. Nu este o suferință fizică simplă, ci una care include toată povara păcatelor lumii. În tăcerea bisericii, Hristos ne învață ce înseamnă iubirea totală, iubirea care merge până la jertfa supremă.

*TAINĂ tălmăcită: Sfântul Agneț este o părticică în formă de pătrat din prescura pe care sunt imprimate patru cuvinte: IS, HR, NI, KA, adică Iisus Hristos Biruitorul.

În traducere, agneț înseamnă „miel”și el reprezintă pe Mântuitorul Hristos, Mielul care se jertfește pentru păcatele oamenilor și pentru iertarea lor.

Potrivit datului bisericesc, la liturghie din Joia Mare, la Proscomidie, se scoate un Sfânt Agneț special care este sfințit la această Liturghie și care va fi uscat și sfărâmat a treia zi de Paști la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, într-o rânduială specială. Miridele rezultate sunt folosite ca Împărtășanie pentru bolnavi, copii și în situații speciale. Această Sfântă Împărtășanie este păstrată în Chivotul din Sfântul Altar, pe Sfânta Masă.

Aflăm de la folcloriști despre tradițiile Joimăriței:

Dacă în pragul Crăciunului femeile se temeau grozav de Inătoare, nevasta lui Ignat (o femeie cumplită care le opărea mâinile, le pocea sau le făcea să-și piardă vlaga), în Joia Mare cea care le amenință liniștea și bucuria apropiatei sărbători este Joimăriţa. I se mai spune Joimărica și este închipuită de țărănci ca o bătrână hâdă (urâtă) și rea care pedepsește femeile leneșe, arzându-le degetele. Ea declanșează seria demoniacă a celor șapte joi, numite Joile Verzi, care se încheie la Ispas. Tot ea interzice torsul, pentru ca femeile, de acum înainte, să-și dedice timpul exclusiv muncilor agricole de primăvară. Pentru a se apăra de Joimăriţă, oamenii spun astăzi „povești încheiate”, adică neștiute și nemaiauzite, activând astfel magia cuvântului rostit.

Tot astăzi, celebrarea Moșilor de Joimari aduce nenumărate practici de pomenire a morților: așezarea vaselor cu apă la streașină, aprinderea lumânărilor la morminte, împărțirea pomenilor, aprinderea focurilor rituale la care se vor încălzi sufletele celor plecați. Etnologul Narcisa Știucă vorbește chiar despre pregătirea unor „locuri de popas la porți și în răspântii”, adevărate camere în aer liber cu covoare, scaune și mese pe care se pun colăcei, flori de primăvară, vase cu apă… Se crede că sufletele strămoșilor se întorc astăzi acasă și rămân printre noi până de Rusalii, când se face „împărţeala de plecare a sufletelor”. Apoi, morții se întorc în lumea lor, cu tot ceea ce au primit în acest răstimp.

Suntem în Joia Patimilor și nu trebuie să uităm că și vopsitul ouălor are multiple semnificații funerare, numeroase legende pe teme biblice stând mărturie în acest sens. Cât despre ouăle încondeiate și înroșite astăzi, se spune că nu se strică niciodată iar dacă le îngropi în hotarul satului, întreg locul va fi ferit de grindină. (sursă documentare: http://iuliagorneanu.ro/)