Nu credeți că merită să mai arătăm și ce-i frumos în orașul unde-acum, prin flori, s-aud bătăi de inimă în formă de vers?! Nu creddeți d ecuviință săne-mpătășim privire din mirul dulce-al magnoliilor cecu blândețea și rafinamentul lor îi cântă lui Nichita?
Nu merită să ne hrănim tâmpla din frumosul copacilor înfloriți, citid o carte pe o bancă, dând binețe naturii, vecinului sau… oricui, de drag de primpăvară și gând bun?! Nu credeți că avem nevoie de Frumos, de poezia regăsite-n bibliotecă și de cea născută-n florile proaspete și-atât de generoase, în mireasma cecucerește parcă înadins în armonia sărbătorilor primăverii?!…
Fără, am fi mai altfel și mai săraci.
