Roadele vin! Daʼi munca!!!

Parcă-ți crește inima când vezi tarabele „înflorind” în roade care parcă râd rumene, proaspete, cu mulțumire, pe obrazul pieței. Sunt aici pe toate gusturile și… pentru toate buzunarele…

 Și drag ți-e și de oamenii gospodari care, pe când își pun roșiile, dovleceii, vinetele, usturoiul au vișinele în sacoșă, îți strecoară într-o vorbă o rețetă cum se cade, din bătrâni, ori se pun la a-ți povesti, nu spre laudă ci…  ca-ntr-un soi de… spovedanie,  despre munca în solar ori pe câmp, despre chinul cu trasul apei, pe seceta asta care arde pământuri și nu puține, dar și despre încăpățâbnarea asta… frmoasă, a țăranului, dea ține viu meșteșugul agriculturii…

 Priviți: dacă pământul e „grijit” și țăranul ține a-și mai iubi rostul, roadele vin! Daʼmuncă!!!