Prefectura Prahova, gazda primitoare pentru vizite si baluri memorabile. Evenimentele de la sfarsit de secol XIX, ilustrate in tablouri celebre

Din când în când… e necesar câte un arc peste timp. Să cunoaștem „ce și cum a fost”, cum au trecut vremurile și ce oameni au fost pe aici înaintea noastră… Uite-așa, printr-o interesantă provocare, ajungem într-o frumoasă perioadă, una în care dominau monarhiile, iar harta lumii era… într-o continuă schimbare. Însă, tumultul geopolitic de atunci era „îndulcit“ de balurile grandioase la care aveau acces cei din „lumea bună“ a societății.

Unul dintre aceste de evenimente ce merită memorate a fost găzduit și de către Prefectura Prahova, în anul 1877. Codruț Constantinescu, istoric și consilier în cadrul Prefecturii Prahova, a „răsfoit“ din nou prin arhive și ne poartă cu o nouă poveste în vremurile de demult.

Este cunoscut faptul că, în 1877, orașul Ploiești a găzduit pentru scurt timp autoritățile țariste care pregăteau trecerea Dunării în vederea începerii operațiunilor împotriva Imperiului Otoman.

Între Rusia și Principatul Român se purtaseră negocieri în vederea trecerii armatei țariste prin Principat, inițial la Livadia, în septembrie 1876 (în peninsula Crimeea), care s-au concretizat cu semnarea unei Convenții la 4 aprilie (stil vechi)/16 aprilie (stil nou) 1877, prin care Rusia garanta integritatea teritorială a României, fapt pe care rușii aveau să-l uite după niciun an.

În Ploiești au avut loc diverse acțiuni protocolare de nivel înalt, care nu au lăsat neapărat o amintire neplăcută localnicilor care aveau ,totuși, de-a face cu „floarea“ aristocrației țariste. Limba de conversație între cele două părți era franceza.

Însă, numeroasa şi aleasa suită ţaristă nu s-a rezumat doar la activităţi protocolare, politice şi militare (în fond, ar fi trebuit să pregătească războiul cu otomanii, cum au făcut-o s-a văzut în faţa fortificaţiilor turceşti din nordul Bulgariei), ci şi la baluri. Cel din seara de 28 mai 1877, organizat în sălile Prefecturii, dat de ofiţerii Marelui Cartier al ţarului a rămas în memoria localnicilor, la el luând parte elita economică si politică a orașului. Doamnele au început să danseze hore şi alte jocuri româneşti,  încântându-i pe ofiţerii ruşi care, recunoscători, le-au dus acasă cu caleştile de serviciu, cum ar veni, ale Statului Major Ţarist. Doamnelor li s-au oferit diverse suveniruri cu însemnele ţarului Alexandru al II-lea (considerat totuşi un ţar liberal, în comparaţie cu alţii).  Ospitalitatea românească avea să fie răsplătită cu generozitate după 1878 când ţarul a reunificat Basarabia, însă sub autoritatea lui şi nu a lui Carol I. Dobrogea a fost privită în epocă drept o modestă compensaţie, dar s-a dovedit o achiziție teritorială deosebit de importantă. Se pare că reanexarea sudului Basarabiei ar fi fost decisă de cancelarul rus Goncearkov chiar în localul Prefecturii Prahova, Casa Avram Ergas Mamaciu.

… Să spunem, un soi de lecție de istorie. Dincolo de bănci și de manual. pur și simplu, din respect față de memoria locurilor și față de cei care au viețuit aici înaintea noastră. O, și câte mai are de povestit acest oraș…

Foto: tabloul lui Nikolai Dmitriev-Orenburgski (1837-1898)intitulat „Intrarea țarului Alexandru II în Ploiești, 15 iunie 1877” (Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg), tabloul lui Nicolae Grigorescu – „Atacaul de la Smârdan“ și ilustrație cu localul Prefecturii Prahova, Casa Avram Ergas Mamaciu (azi, Teatrul pentru copii „Ciufulici“)