Preambul la Valentineʼs Day. Dragostea nu-i despre cadouri. Nu-i pe taraba, la bazar…

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi

și ți-aș săruta talpa piciorului,

nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,

de teamă să nu-mi strivești sărutul?

… Așa vorbea Nichita despre IUBIRE. Așa o simțea. Așa aș vrea să o simțiți și voi. Fără să vă îngrămădiți să vă luați de plăcere un certificat de căsătorie de-o zi, cum s-au obișnuit unii primari, prin țară să îmbie tinerii de Sf Valentin (care nici măcar nu e o sărbătoare autohtonă, și, mai mult, s-a transformat în kitsch!).

Aș vrea să vă văd pimbându-vă prin parc, ținându-vă de mână și râzând de-o pietricică ce pare o broscuță , ba nu o inimă sau un purcel… ca niște copii. NU DOAR pe 14 februarie! Să vă văd așezându-vă amândoi pe-un balansoar, radiind, sau rătăcindu-vă pașii prin foșnetul frunzelor. Fără să dați fuga la petreceri cu femei dezbrăcate organizate special pentru această zi ori bucurându-vă prostește de o inimioară de cicolată.

Aș vrea să văd dragostea ACASĂ în inima fiecăruia. Nu în ursuleții de pluș! Nu într-o cutie cu bomboane oricât de scumpă ar fi! Nu într-un lanț de aur ce seamănă mai degrabă cu o „zăngănea” supradimensionată, fără pic de… estetic, fără pic de delicatețe…

 Dragostea nu-i despre dimensiuni, nu e bazar, nu-i despre vreun preț. Și nu e despre o sărbătoare de-mprumut ori despre o zi și-atât.

Dragostea e… altceva. Și nu se vinde, nu se cumpără. Nu-i despre afaceri. Dragostea e despre florile care-ți cresc adânc în inimă când el te sărută, când te îmbrățișează, când stați împreună în sufragerie citind fiecare ce carte dorește, când, pur și simplu, venind obosit de la muncă, el deschide ușa și-ți spune „din senin” TE IUBESC…,  când de fiece dată când se ridică de pe fotoliu vine și te sărută, când simți cum el îți ține în brațe inima ca pe un prunc…

 Dragostea nu-i despre cadouri. Dragostea e ea însăși un dar de… Sus.