Prahovenii n-au dreptul sa-l uite: Eroul Grigore Ion din Dumbravesti

Grigore Ion a fost un soldat, erou al Războiului de Independență care, la 30 august 1877, a capturat drapelul turcesc în timpul asaltului redutei Grivița 1.️ Un BRAV MILITAR CARE A DOVEDIT DIN PLIN CĂ DA, OȘTEANUL ROMÂN ARE STEA ÎN FRUNTE!

Grigore Ion zis și Buriașu, s-a născut la 5 iunie 1850, în satul Dumbrăvești, județul Prahova, a fost chemat sub arme în primăvara anului de grație 1877, fiind mobilizat ca soldat, împreună cu contingentele 1875 și 1876, în Batalionul 2 de Vânători din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Române. Într-o prima etapă, batalionul a participat la operațiuni de acoperirea și apărare a Dunării în zonele Oltenița și Corabia. După trecerea Dunării, batalionul s-a deplasat spre Nicopole și a participat la Asediul Plevnei. La 30 august 1877 batalionul a trecut sub comanda maiorului Alexandru Candiano-Popescu, acesta înlocuindu-l pe maiorului Mateescu, rănit cu câteva zile înainte în luptele din jurul Plevnei.

Grigore Ion a participat la a treia bătălie de la Plevna din 30 august 1877, bătălie în care trupele turcești din reduta Grivița 1, conduse de colonelul Sevfet, au fost nevoite să execute o manevră de retragere sub presiunea celor patru asalturi ale trupelor române și ruse. În cursul acțiunii soldatul Ion a observat un soldat inamic ce se retragea cu drapelul turcesc, l-a atacat și, cu sprijinul altor doi camarazi de batalion, sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile, a reușit să captureze drapelul pe care l-a predat ulterior comandantului de batalion.

După două zile, la 1 septembrie 1877, maiorului Candiano însoțit de Grigore Ion, Stan Gheorghe și Nica Vasile au adus drapelul capturat la Poradim unde se afla cartierul general al Armatei Române și l-au prezentat Regelui Carol I care i-a decorat cu „Virtutea Militară”. La 2 septembrie, cei patru prezintă steagul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei care, la rândul lui, îi decorează pentru fapta de vitejie cu Crucea Sfântului Gheorghe. La 7 septembrie 1877, în cadrul unei parade militare, maiorul Candiano-Popescu și cei trei ostași, Grigore Ion, Stan Gheorghe și Nica Vasile, prezintă drapelul turcesc reginei Elisabeta și populației entuziaste a Capitalei.

„Între trofeele luate de Români de la Osman-Pașa este și un stindard verde. Adus aseară în București, azi a fost condus în aclamațiile entuziaste ale poporului, care se îndesa pe străzile, pe unde avea să treacă cortegiul, până la cazarma din Dealul Spirei, unde a fost depus. Chiar junele soldat, un vânător, Grigore Ion, mic de statură care a avut curajul și fericirea de a-l smulge din mijlocul inamicilor, îl conducea. Mulțimea întâmpina pe junele soldat cu aclamații și buchete de flori. A fost un moment solemn care a făcut să treacă prin inimile tuturor un fior religios, când cortegiul a ajuns pe Bulevardul Universității și junele soldat a înclinat stindardul turc, de trei ori, înaintea statuei lui Mihai Viteazul. Câțiva impiegați de la primăria Capitalei i-au oferit în semn de admirație un ceasornic. Bătrânul Colonel Papasolu și alții l-au îmbrățișat de mai multe ori. În scurt, azi am avut o frumoasă zi pentru inima românească.”

— Ziarul Răsboiul, 7 septembrie 1877 (citat de Ioan Georgescu-Arvutu, 1937)

După încheierea păcii, Grigore Ion, avansat la gradul de sergent deși nu știa carte, s-a reîntors în satul natal cu o mică pensie viageră de 12 lei pe lună. Rămas văduv, s-a recăsătorit și, din cele două căsătorii, a avut șase copii. Neputând subveni nevoilor familiei doar prin munca câmpului, se mută la București și se angajează ca portar la Monitorul Oficial. La sfârșitul anului 1911 ziarul Universul și Alexandru Candiano-Popescu (sau Noua revista română după alte surse) au inițiat o campanie de ajutorare a eroului de la Grivița. Pensia acestuia a fost mărită și, prin subscribție publică, a fost adunată suma de 83.000 de lei cu care a fost cumpărat un car cu doi boi și i s-a construit o casă în satul natal, alături de casa părinților săi.

S-a stins la 19 septembrie 1915. Dar… a rămas nemuritor!

Decorații și distincții:

Ordinul „Steaua României”

Medalia „Virtutea Militară”

Crucea Sfântului Gheorghe

CINSTE, DRAG EROU!!!

…Adevărul şi istoria poporului român nu pot fi îngropate sau aruncate la lada de gunoi, după cum, eroii şi martirii neamului nostru nu pot fi ignoraţi sau chiar uitaţi de generaţiile prezente şi viitoare.
Jertfa eroilor şi martirilor neamului ne-a oferit, celor prezenţi, libertatea, dreptul de a fi demni şi mândri că suntem români, că, încă, ne putem ridica deasupra greutăţilor şi neîmplinirilor de astăzi.
Dacă nu ştim nimic, sau avem cunoştinţe puţine despre eroii şi martirii neamului nostru, vom deveni victime sigure a celor care ne vor a ne ţine sub obroc, să ne manipuleze pentru a trăi în afara realităţii, să devenim şovăielnici în păstrarea identităţii de român şi de a părăsi cu usurinţă sentimentele de Neam şi Ţară.
Un român educat, cunoscător al culturii româneşti, va preţui întotdeauna valorile şi tradiţiile autentice, legile credinţei strămoşeşti. Cine va cunoaşte istoria, faptele eroilor şi martirilor noştri, va înţelege şi preţui mai bine viaţa sa, rolul lui în asigurarea continuităţii Neamului Românesc.
Aşadar, se cuvine să cinstim şi să preţuim eroii şi martirii neamului în fiecare moment al vieţii noastre, altfel, legi cumplite vor guverna vieţile noastre, nesiguranţa şi frica vor conduce la pierderea de sine şi căderea în neant a comunităţii româneşti.

foto: wikipedia.org