Ploiesti vs Ambaji-India. De ce sa nu luam lectii? N-or sa ne pice „gradele” de oameni care traiesc intr-o metropola (parol, monser, vandalizata la propriu si la figurat)

On:

India. Un alt fel de lume, în lumea noastră, într-un allt orizont… 1,41 miliarde de oameni, fără migranții pe care nu îi mai numără nimeni).

India are dezvoltări de top in diverse domenii. Dar populația majoritară este sub orice închipuire europeană ca nivel de trai. Dar, într-un fel , este bine așa. Oamenii nu cunosc altceva, sunt mulțumiți cu ce există în mediul lor, și nu ȚIPĂ după drepturi și ajutoare.

 Recunoaștem, am mai scris și v-am adus cu bucurie vestea participării marelui nostru sculptor Eugen Petri la Simpozionul Internațional din Ambaji- în depărtata Indie.

Dar, ținând zilnic legătura cu artistul printre fotografii și explicații minuțioase am descoperit acel tărâm ca dintr-un alt timp dar și mirajul său și… lucruri ce ar merita să le luăm în seamă…

„În cuvinte puține, spun că a fost o experiență pe care mi-am dorit-o și a fost benefică pentru raportarea mea la societate, la divinitate, la existența mea -de marionetă în această lume.

Concluzionând, spun că societatea lor, organizarea lor este superioară celei din România actuală. Au pus accent, în primul rând pe securitate, armata este puternică, au un ritm de dezvoltare economică foarte mare. Populația, la nivelurile pe care le-am cunoscut eu, este în acord cu politica guvernamentală. Oamenii muncesc și au de lucru. Educațional sunt, de asemeni, în dezvoltare. Produc aproape tot în țară, importă materii prime din Asia, în general (cărbune, țiței…).

E un fel de Românie a anilor ’50. Se construiește foarte mult, cu devotament ( industrial și civil), sunt multi și vor fi și mai mulți. Populația nu are pretenții mari de confort, ajutor de la stat și e mândră de tradiția și istoria ei. Cel mai important, consider eu că este entuziasmul cu care participă la construirea acestei societăți.  Ați văzut cam cum arată lumea lor! Doamne, de unde să începi? Au oaze de curat, îngrijit, dar țara e foarte mare!

Pentru europenii și est-asiatici ( japonezi, coreeni) este greu de imaginat un astfel de trai. Și lucrurile care m-au șocat, le-am evidențiat. Dar, pentru cel care dorește să înțeleagă vizita în India, trebuie să fie ‘pregătit’ . Nu poți spune că e curățenie, dar viața lor, „în stradă”, fără frustrări sau acumulări personale materiale peste măsură, este mult mai bună psihic pentru fiecare individ.

Poate că am omis ceva în aceste concluzii, dar farmecul Indiei din zilele noastre constă tocmai în aceste contraste, în hărmălaia străzii, în sfiiciunea cu care se pășește desculț în templu, în simplitatea profundă cu care își înțeleg menirea…”, ne mărturisea, puțin înainte de întoarcerea ACASĂ, soția sculptorului, doamna Gabriela.

Așadar o lume. Un tărâm cu povești și credințe multi-milenare, cu o pleiadă de contraste printre care însă, răzbate respectul față de valorile autohtone, față de cultură, față de ceea ce au moștenit. Și încearcă din răsputeri AȘA să își educe copiii, generațiile de azi și de mâine.

 Printre multitudinea de fotografii primite în exclusivitate, am descoperit câteva pe care ne-am permite să le interpretăm drept lecții. Dincolo de orice veți vedea, veți contempla, veți descoperi și dumneavoastră, dragi cititori, câteva imagini în care apar copii- elevi în uniformă, aduși în mod organizat acolo, în tabăra de sculptură… Un fel de lecții dincolo de sala de clasă. Despre muncă, despre artiști… Foarte interesant și… numai bune de LUAT CA EXEMPLU. La noi…, la Ploiești, Ploieștii cu aere de metropolă, n-am văzut picior de calsă de elevi aduși așa, în semn educativ, la tabăra De sculptură monumentală din Parcul Vest (care la drept vorbind… a dezvoltat ideea maestrului Eugen Petri, casă fin cu totul sinceri!). Și aici nu ne referim la exclusiv la elevi de la Colegiul de Artă „Carmen Sylva”, ne referim la elevi, în general, care musai să fie educați în spiritul respectului pentru artă, pentru cultură, în general, pentru muncă…

 Da. Astea, fotografiile astea toate pe noi ne-au impresionat. În ciuda a tot și toate, în ciuda unui trai pe care poate nu-l vom înțelege niciodată, nu strică să contemplăm. Și, de ce nu, să luăm câteva lecții. N-or să ne pice „gradele” de oameni care trăiesc într-o metropolă (parol, monșer, vandalizată la propriu și la figurat)

* „Pentru noi este de neimaginat! Totul are loc în stradă, aglomerație peste măsură, oameni, animale ( vaci, câini, porci- într-o stare de semisalbaticie ) mașini, căruțuri… toate claie peste grămadă într-o mizerie sufocantă! Este și pitoresc, dar e umilitor în același timp”…

Am văzut și oameni bogați, dar nu în stradă. Ori nu s-au plimbat cât am vizitat eu centrul Ambaji!”

* „Ambaji este un oraș în statul Guajarat, India unde se află și  primul oraș complet vegetarian din lume care se numește Palitana; este numărat printre cele mai pure și mai venerate destinații pentru cei care urmează jainismul. De fapt, aici este absolut ilegal să ucizi animale pentru a mânca, iar vânzarea de ouă sau carne este strict interzisă. Și băuturile alcoolice se afla sub același consemn”, ne-au mai scris maestrul și soția sa, între multe, multe alte documentări.