Pelesul… Noi, prahovenii ar trebui sa-l stim pe de rost

,,COMORILE PELESULUI”. Câți știu, oare? Dar câți, oare, vor citi?!

Colecţia de ceramică (porţelan, faianţă, gresie) a muzeului se distinge prin coerenţă şi diversitate.

Știați că aceasta eo adevăratăcomoară și cuprinde peste… 5000 de piese, achiziţionate de către regele Carol I, în etape succesive, înca din primii ani ai domniei, fie la Expoziţiile Universale de la Viena, Paris şi Londra, fie prin furnizorii Casei Regale. Piesele onorează autorii şi centrele ceramice europene şi orientale la moda în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, ca şi ateliere mai vechi cu tardiţie de secole. Pasionată de frumos, regina Maria achizitionează piese în stil Art Nouveau, pe care le distribuie cu deosebit simţ estetic în interioarele Castelului Pelişor.

 Nucleul colecţiei îl constituie piesele germane, realizate în atelierele Meissen, Nymphenburg, Frankenthal, Rosenthal, Ilmenau, Villeroi&Boch, Mettlach, Lönitz, Volkstedt, Hamburg, Berlin, Grenzhauser, Wächtersbach, Villingen, etc. A doua ca pondere este ceramica italiană, reprezentativă pentru atelierele ceramice din secolele XV-XIX: Veneţia, Doccia, Urbino, Deruta, Faenza, Caffaggiolo, Capodimonte, Savona, Cantagalli, Toreli, Castel-Durante, Montelupo, etc.

 Franţa  este prezentă cu piese rafinate, create de manufacturile Sèvres, Saint-Cloud, Chantilly, Rouen, Gien, Marsilia, Strasbourg, Mousniers, Bordeaux şi Golfe-Juan. Lor li se adaugă celebrele vase olandeze de Delft, ca si porţelanurile fine fabricate la Viena. Ceramica engleză provine din atelierele Wedgwood, Tunstall, Minton, Johnson Bros, Copeland şi Doulton-Lambeth. Faianţa spaniolă este reprezentată de atelierele de Talavera şi Toledo, Damenarca, de vasele şi figurinele de Copenhaga, Ungaria, de piesele Secession, iar Rusia, de vasele mari, create la Moscova şi Sankt-Petersburg. Ceramica orientală cuprinde piese originare din Asia Mică, China şi Japonia.

Ar trebui să știm Peleșul „pe dinafară”, ca pe „Luceafăr” ori ca pe aceea… „Ce bine că ești” a lui Nichita al nostru…

Noi, prahovenii (măcar), ar trebui să-l știm pe de rost. Să-l fi gustat (măcar) o dată, de două-trei ori… cu sufletul, cu mintea. Contemplându-l. Nu așa, doar pentru „jde…” fotografii, sefie-uri, nu doar pentru a ne etala blănurile, imitațiile, snobismul pe alei, pe terasele de-un pitoresc ce vrăjește pe oricine…