Patrimoniul industrial prahovean: Rafinaria „Steaua Romana”. „Povestea” spusa de OAR Prahova

„Moștenirea perioadei 1897-1903. Pionieratul 

După înființarea în București la 1895, Societatea Anonimă pentru Industria Petrolului „Steaua Română” a cumpărat prima schelă petrolieră a țării, cea de la Câmpina, și mica rafinărie „Hernia” din mijlocul ei. Compania, cu capital majoritar austro-ungar, a dezvoltat rapid exploatarea mecanizată, prelucrarea și comercializarea petrolului.

În anul 1897 și-a construit o nouă rafinărie (fotografia 1) în afara schelei, lângă calea ferată Câmpina-Telega. „Destilatorul petrolier” sau „Fabrica nouă” (cum se numea la început) se întindea pe 5ha, fiind echipată cu tehnologie străină și având personal de peste hotare. Ea a contribuit la obținerea rapidă a poziției de lider național în industria petrolieră pentru „Steaua Română”. Acel prim areal de la fondare se află azi în partea de est a rafinăriei. Acolo se păstrează încă unele clădiri și instalații din acea epocă de pionierat: printre ele se află platforma rafinației de petrol, casa centrală de pompe, un atelier și chiar parcul inițial de rezervoare.

Construcția-simbol a perioadei rămâne Casa centrală de pompe (fptpgrafia 2), care găzduia pompele cu abur (ulterior electrice) ce făceau să circule prin rafinărie materia primă și produsele prelucrate. Era nucleul rafinăriei inițiale, fiind ridicată în stilul „Fin de Siècle” specific arhitecturii industriale, cu cărămidă aparentă. A fost modificată doar după un incendiu din 1931, acoperișul fiind înlocuit cu o terasă din beton, ceea ce a făcut să supraviețuiască bombardamentelor din al Doilea Război Mondial.

Clădirea pentru atelier și pompe (fotografia 3) legată de ea către nord era inițial mult mai mică, fiind extinsă la dimensiunile de astăzi doar câțiva ani mai târziu.

În spatele celor două clădiri se află instalațiile Rafinației de petrol, cu inconfundabilele agitatoare (rezervoare speciale la înălțime, susținute de structuri din zidărie/beton sau metalice), care amestecau materia primă cu acid sulfuric (fotografia 4). Ele au fost refăcute mereu in situ, șase dintre ele păstrând încă elemente vechi.

Între platforma rafinației și linia ferată există și astăzi primul parc de rezervoare al rafinăriei, între timp înconjurat la război de masive ziduri de protecție (fotografia 5). Dintre ele, două rezervoare mari de lângă calea ferată și trei rezervoare mici de la sud sunt acolo cel puțin dinainte de 1908 – unele posibil chiar de la fondarea rafinăriei, iar altele au fost refăcute în epoca interbelică. Ele au folosit în epoca de faimă mondială a rafinăriei pentru depozitarea ţiţeiului de la sonde și pentru păstrarea produselor înaintea încărcării în vagoanele‐cisternă ce erau expediate pe piaţa internaţională”.

 „Povestea”, pe scurt, a unei embleme a industriei prahovene, pusă în prim-plan de către Ordinul Arhitecților Prahova.

MERITĂ ȘTIUT…