Panorama Jepilor, intr-o imagine de vis

Vârfurile Jepii Mici și Jepi Mari văzute din Caraiman.

O imagine spectaculoasă, care scoate la iveală frumusețea legendară a culmilor Bucegilor.

Oare suntem conștienți de ce minuni dăinuie pe plaiurile noastre?!

Oare suntem conștienți de ce minuni dăinuie pe plaiurile noastre?!

Înălțimi, abisuri, liniști, orizonturi… Toate într-o îngemănare de vis, aici, în Prahova!

Jepii Mari este traseul ce leagă Buștenii de Piatra Arsă prin Cantonul Jepi sau Cantonul Schiel, cum i se spunea pe vremea când poteca șerpuia pe sub funicularul fraților Schiel. Un traseu mai ușor de străbătut decât Jepii Mici. Nu prezintă dificultăți tehnice mari, poteca urcă în serpentine, zonele mai dificile sunt prevăzute cu cabluri, astfel încât este abordabil de o categorie mai largă de turiști.

Jepii Mari, un traseu accesibil 
După un scurt popas la Centrul de vizitare „Alexandru Beldie” din Bușteni, pentru o informare asupra traseului și documentare despre flora și fauna ce pot fi întâlnite pe tot parcursul drumului spre Cabana Piatra Arsă, se pornește de la telecabina din Bușteni, de la o altitudine de 880 de metri, având în față decorul abruptului prahovean al Bucegilor, dominat de Vârful Claia Mare și Caraimanul și până la un punct este comun cu traseul Jepii Mici și Cascada Urlătoarea. Prima intersecție este la intrarea în pădure și separă traseul Jepii Mici spre Cabana Caraiman, marcat cu cruce albastră   și traseul Jepii Mari spre Cantonul Jepi, marcat cu triunghi albastru Poteca comună cu cea care merge la Cascada Urlătoare marcată cu punct roșuurcă pieptiș prin pădure, până la locul numit „La Grătar”, la altitudinea de 1085 de metri. Următoarea intersecție se cheamă La Vinclu și este ramificația de unde traseul spre Cantonul Jepi se desparte din nou spre Cascada Urlătoarea și spre Poiana Țapului. De aici, după ieșirea din pădure, urmează porțiunea cea mai dificilă și mai interesantă a traseului, care străbate zone de gol alpin, cu numeroase puncte de belvedere și zone cu pini și rariști de larice. La 1515 metri, în punctul denumit „La Mese”, se poate admira Claia Mare cu uriașul ei perete amețitor. Mai sus este Creasta Urlătorilor, de aici se văd versanți acoperiți pe alocuri de brazi și molizi, hăuri adânci și stânci cu forme bizare și foarte sugestive. După trecerea prin porțiunea cea mai dificilă, „La Scări”, unde se urcă câteva praguri de piatră asigurate de cabluri de susținere fixate de pereții stâncoși și prin jnepenișul din Valea Urlătorii, poteca merge paralel cu linia de funicular care transporta odinioară lemne, până la Cantonul Jepi, la altitudinea de 1960 de metri.  (merg.in)


Foto: Adrian Botescu/Bucegii in imagini