În opinia lui Marian Pruteanu, managerul companiei desemnate pentru oprirea eroziunii și stabilizarea solului, vorbim despre „un fenomen rar, chiar unic în România”. „Totuși, momentan nu ar fi un pericol extrem, astfel încât să fie nevoie de evacuări”, ar fi transmis oficilaul.
„Este un fenomen rar, chiar unic în România (N.R. O fi vreun motiv de mândrie cu așa ceva?! sau… mai degrabă un semnald e alarmă?). Interpretăm niște semnale. Conform interpretării vizuale pe care am făcut-o am dedus că nu exista pericol de colaps imediat”, ar fi explicat, în acest context, Munteanu, pentru Libertatea.
La rândul său, inginerul Manole Șerbulea, de la Universitatea de Construcții din București, a opinat că ar putea fi luate în discuție cel puțin trei posibile cauze în legătură cu situația de la Slănic: ploile abundente din amonte, care au produs o dolină – adâncitură de forma unei pâlnii; accidentul geologic – discontinuitate de tip pungă cu noroi, care s-a extins până la pierderea stabilității, un scenariu mai puțin probabil, eroziunea internă – în urma căreia apele de adâncime au antrenat părți fine ale unor formațiuni permeabile, care au creat zone afânate, o fântână sau o fosă care s-a prăbușit.
Mda… explicații, opinii,supoziții. Și totuși, nedorind să facem ca în povestea cu drobul de sare, dar luând în considerare ce s-a întâmplat în primăvară, când brusc craterul s-a adâncit, spunem așa. Și dacă mâine, poimâne sau în trei- patru-cinci zile acolo se formează din nou un crater?! Dacă vor continua să apară crăpături în spațiul verde dar și în pereții blocurilor sau ai caselor?!?…
Și tot în această notă întrebăm (dar nu „într-o doară”): își ami amintește cineva ziua fatală în care cu toții am aflat stupefiați cum s-a prăbușit muntele de Sare de la Baia Baciului? (apropos: Nu cumva și acel fenomen dureros „la propriu și la figurat” nu și-o fi pus cumva amprenta pe fenomenele geologice din zonă?!? Că doar muntele nu s-a topit și nici nu s-a evaporat…)
