E ziua în care
Vreau să fiu doar un oarecare
Să dăruiesc la întâmplare
Să văd doar fețe zâmbitoare…
O zi, o săptămână, o lună… o viață, o profesie . Jurnalistul e… (AȘA AR TREBUI SĂ FIE) un oarecare, un OM de strajă, un OM ca toți oamenii, atent a toate prin prisma spiritului civic, prin dragostea și respectul față de adevăratele valori, fără a îngenunghia nerăbdător în fața kitsch-ului, sau, Doamne-ferește, a dorinței de a face din orice țânțar rebegit un armăsar contrafăcut.
Cumva… melodia lui Smiley- OARECARE- pare grăitoare, cu un mesaj pe care, fără să greșim, ni-l însușim, ni-l asumăm. Ca oameni, ca jurnaliști. N-ar fi grozav ca noi toți, cei din breasla asta să facem așa?!?… Poate că mâine lumea ar fi mai bună!
NU suntem VIP-uri, nu suntem „boși”. Suntem doar OAMENI în slujba OAMENILOR. Prin cuvânt, prin faptă, prin… idei, prin… implicare și responsabilitate. Prin credința că prin ceea ce facem trebuie să facem bine semenilor. Fără orar, fără compilații, fără… subînțelesuri. PUR ȘI SIMPLU. Și… musai să rămânem mereu liberi, de partea adevărului și binelui public.
Astăzi, Ziua… noastră, a jurnaliștilor… azi, e, cumva… altfel. Sau poate noi… acum, o percepem mult, mult mai profund, cu reverberațiile unui celui mai crunt an din carieră, cu ecourile propriilor noastre lacrimi, încrâncenări, dureri, oboseli, temeri, speranțe… iscate din tot ceea ce am scris și am transmis, din tot ceea ce am trăit în ultimele luni…
Am scris zilnic de boală, de moarte, de speranțe, de oameni vindecați sau pierduți, de prunci care suferă sufocați de ceea ce mulți au numit „virusul secolului”, de medici și asistenți care cu sacrificiul propriei vieți au luptat pentru binele nostru, de întâmplări teribile, de fapte și realități pe cre nu ne-am fi închipuit vreodată că le putem trăi… cu atâta durere și cu atâta speranță.
Nu ne-am uitat la ceas când să bem cafeaua ori când să luăm o pauză de la știri, nu ne-am ferit să ne exprimăm propriile emoții și griji. Am fost și suntem aici pentru voi toți. Pentru că noi crem în bine, în puterea CUVÂNTULUI și în rolul asumat, pentru că știm că împreună putem fi puternici și putem „da ghiers” iubirii, credinței, dreptății și FAPTELOR BUNE.
Am fost în spitale, la Morgă, la Ambulanță, am fost împreună cu polițiștii și cu slavatorii de la ISU, am fost în secții de Terapie Intensivă Mobilă, am fost treji și prompți și am încercat să vă transmitem speranța chiar în cele mai cutremurătoare momente, provocate de tragedii fără seamăn.
Am vorbit zilnic cu medici, cu asistenți, cu pompieri, cu polițiti, cu EI- EROII din LINIA I, cu factori de rpăspundere de pe toate palierele, ne-au trecut pe la ureche mii de sirene ale ambulanțelor și Poliției, mai mult, mult mai mult ca niciodată. Am înțeles mai mult ca niciodată profunzimea fiecărei trăiri, fiecărui reportaj, am înțeles că DA, secunda și RESPONSABILITATEA fac diferența dintre viață și moarte, un an în care am respirat sacadat, contra cronometru, am plâns, după fiecare raport de la ora 13, am scris cu sufletul la gură cifre și situații pe care n-am fi vrut să le scriem și să le… trăim vreodată.
Și, mult mai mult, am cântărit cuvintele, nu ne-am ținut în frâu emoțiile și… da, am plâns, ne-am rugat și… cât ne-am bucurat atunci când a fost să dăm vești bune!
Și… uite-așa, azi suntem aici. Din respect, din dragoste, din asumarea acestei nobile profesii. Pentru voi toți.
De Ziua Mondială a Libertății Presei, echipa noastră adresează cele mai nobile gânduri și mulțumiri tuturor celor ce au ales să ne citească, sa ne fie alături… ca priteni și cititori și tuturor celor ce de-acum încolo vor alege să se informeze din articolele publicate de noi.
TREBUIE ȘTIUT: Asociația Mondială a Ziarelor și Federația Internațională a Editorilor de Ziare a adoptat în 1991 celebrarea Zilei Internaționale a Presei Libere. De atunci încolo, 3 mai, pe tot mapamondul, înseamnă Ziua Libertății Presei.
LA MULȚI ANI TUTUROR COLEGILOR DE BREASLĂ ȘI VOUĂ, STIMAȚI CITITORI!
