Folclorul reprezintă o parte a culturii naționale a unui popor, care reflectă în mod direct profilul spiritual și talentul artistic al unui neam. Este o formă de manifestare a poporului în care se reflectă existența materială și spirituală a acestuia în producții și creații artistice ca: poezie, muzică, dans, teatru, arte plastice, etc
“Folk” înseamnă “ popor”, iar “lore” înseamnă “ştiinţă, înţelepciune”. Deci “ folclor” înseamnă înţelepciunea unui popor. Prin definiţie folclorul este o parte semnificativă a literaturii care cuprinde totalitatea creaţiilor literare ce se caracterizează prin oralitate, sincretism, tradiţionalism, autor anonim, spirit colectiv, el constituind aşa numita literatură nescrisă, produs al gândirii şi simţirii oamenilor simpli.
,,E un joc anume pe acest meleag
Munţii se apleacă şi-l privesc cu drag”…spun versurile îndrăgitei cântărețe Irina Loghin. Tot cu drag privesc și ei (și, odată cu ei, și noi) către viitor știind că dansurile populare românești vor fi cunoscute și generațiilor următoare datorită maeștrilor coregrafi, instructorilor, profesorilor, referenților din cadrul instituțiilor de cultură, care preiau încă de la bâtrânii și… feciorii satelor tainele vechi, preocupați fiind, cu toții, de păstrarea autenticității tradițiilor și jocului românesc.
Cea de a XIII-a ediție a Colocviului ,,Coregrafia dansului tradițional astăzi” s-a încheiat cu spectacolul extraordinar ,,Hai la hora românească!”, iar noi nu putem fi decât onorați pentru că am fost și la această ediție alături de iubitorii dansului popular românesc.
Felicitări tuturor! În inimile acestor oameni e neamul, e satul, e țara! Și bine-i așa!
„Folclorul nostru… nu numai că este sublim, dar te face să înţelegi totul. E mai savant decât toată muzica aşa-zis savantă. Şi asta într-un fel cu totul inconştient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să vrea. E duios, ironic, trist, vesel şi grav”. Merită luate în seamă gândurile și cuvintele nemuritorului George Enescu.
