E ceas sfânt de blândă și mare sărbătoare și clopotele cântă cu taină și lumină…
* Tuturor celor care îşi serbează azi ziua onomastică, care poartă numele de Maria, Mărioara, Mioara, Mariana, Marin, Marian, Mario, Mara, Marina, Marlena, Măriuța, Maricica, Mia, Măriuca, Ana-Maria, Marinică, Marinca, Marius, Marusia, Marinela, Marieta, vă dorim din inimă LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI CU SĂNĂTATE ȘI CU ÎMPLINIRI!
Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în popor și ca Sfânta Maria Mică, este o zi de sărbătoare creștină care prăznuiește nașterea Fecioarei Maria, mama lui Isus. Bisericile catolică și ortodoxă sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului în ziua de 8 septembrie.
Canonul biblic modern nu consemnează nașterea Fecioarei Maria. Cu toate că nu este relatat în Noul Testament, acest eveniment este prezentat în alte surse dintre care cea mai veche este Protoevanghelia lui Iacob (5:2), carte apocrifă care a fost scrisă la sfârșitul secolului al II-lea și relatează originea și copilăria Fecioarei Maria. Conform acesteia, Maria a avut o descendență atât împărătească, cât și preoțească: tatăl ei, Ioachim, provenea din seminția lui Iuda, fiind urmaș al regelui David, iar mama ei se numea Ana.
În cazul sfinților, Biserica prăznuiește ziua morții lor, iar Sfântul Ioan Botezătorul și Sfânta Fecioară Maria sunt singurii sfinți cărora li se sărbătorește ziua nașterii. Motivul pentru care este sărbătorită ziua nașterii Sf. Ioan Botezătorul și ziua nașterii Sf. Fecioare Maria se datorează misiunii unice pe care fiecare a avut-o în istoria mântuirii,[2] dar, de asemenea, în mod tradițional pentru că au fost sfinți încă de la nașterea lor (în cazul Fecioarei Maria, vezi dogma Imaculata Concepție; Ioan a fost sfințit în pântecele Sfintei Elisabeta conform interpretării tradiționale a versetului Luca 1:15).
Maica Domnului sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n. Sepphoris sau Ierusalim – d. Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.
Al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învățăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie, a confirmat învățătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, „Născătoarea de Dumnezeu”). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea „noua Evă”.
Trebuie ştiut, de asemenea, că venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
Interesant, mai toate bisericile sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mică”), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătorește Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte și încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare și tărie în fața ispitelor).
Potrivit tradiţiei ortodoxe, rugăciunile adresate Maicii Domnului în această zi de sărbătoare de către cele care îşi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând. O altă superstiţie românească spune că persoanele care mănâncă gătit la foc în aceste zile îşi pot atrage asupra lor boli care îi pocesc.
S-a păstrat, de asemenea, şi obiceiul ca de Naşterea Maicii Domnului, bărbaţii nu meşteresc şi nu fac treaba în gospodărie, iar femeile nu cos şi nu spală rufe. Se spune că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această sfântă zi de sărbătoare de către cele care îşi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând.
Numele Maria, potrivit unor surse, înseamnă „copil dorit”. Altii interpreteaza numele ca insemnand „amărăciune” și se pronunță în ebraică Miryam מרים, în arabă Miryam sau Maryam مريم, în greaca Septuagintei Μαριάμ, Mariam, sau Μαρία, Maria, în etiopiană Māryām, în siriană Mart Maryam, în latina târzie Maria.
Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură și yâm însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, „picătură din mare”. După el, unii copiști au citit greșit cuvântul stilla, picătură, și au scris stella, stea. De aici provine titlul „Steaua Mării” și cântecul Ave, maris stella, „Bucură-te, o, stea a mării”. Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice impresionante.
Unii savanți consideră, și nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă „a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând „aleasă, iubită de Amon”. Pentru creștini, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă „aleasă, iubită de Dumnezeu”.
foto: ziare.com
