Discurs rostit în cadrul conferinței cu tema „Ancore strategice pentru dezvoltarea sectorului bancar în noul context global” organizată de Banca Națională a României și Academia de Studii Economice din București
„Nivelul problematic al intermedierii financiare în România este un subiect cunoscut, dezbătut pe larg, dar în continuare foarte relevant și care îmbracă multiple valențe.
Intermedierea financiară nu este doar o chestiune de raportări contabile sau de indicatori de sistem. Ea exprimă, în esență, încrederea care leagă economia reală de finanțare:
¨ încrederea populației și a antreprenorilor că regulile sunt aplicate corect și echitabil, în interesul general;
¨ încrederea băncilor că pot gestiona riscuri într-un cadru predictibil;
¨ și, nu în ultimul rând, încrederea decidenților că mecanismele de piață pot susține dezvoltarea și progresul, fără a pune în pericol echilibrele fundamentale.
Datele cele mai recente întăresc un diagnostic deja cunoscut: România se află la un nivel semnificativ inferior mediei europene în privința intermedierii financiare.
Totuși, sectorul bancar din țara noastră traversează o perioadă bună, având o serie de indicatori fundamentali în banda cu cel mai redus risc, conform încadrării Autorității Bancare Europene, menționând aici rata fondurilor proprii de nivel I, indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate sau indicatorii de profitabilitate. Însă, în trimestrul al treilea din 2024, activele sectorului bancar erau de numai 49,8 la sută din PIB. Comparativ, în Bulgaria cifra era de 92,7 la sută, în Polonia 93 la sută, în Ungaria 106,3 la sută, în Cehia 130,81 la sută, în timp ce media Uniunii Europene se situează la 214 la sută).
Suntem, așadar, pe ultimul loc între economiile din Europa Centrală și de Est, la o distanță considerabilă față de restul regiunii — practic, la jumătate față de următorul stat clasat”.
Detalii- AICI.
