Rotunnd ca după soare, fain, crocant, numai bun să țină cald poftei celei mari, lanșoșul e… vedetă în Târgul de Toamnă de la Ploiești. Și atrage toate privirile și aprecierile! E simbolul unei tradiții și… a unei renumite bucătării!
Langoșul (în maghiară lángos) este un tip de mâncare tradițională din bucătăria maghiară. Este vorba de o turtă „învârtită” zdravăn, făcută din aluat de pâine, umplută/„coperită” cu brânză, urdă, cașcaval sau dulceață etc., coaptă sau prăjită în grăsime. Langoșul se poate găsi și în bucătăria din Transilvania și Banat, unde este numit și scovardă sau lăngălău.
Etimologie și istorie
Numele provine de la cuvântul láng, ce în maghiară înseamnă „flacără”.
Dicționarul din Beszterce de la începutul secolului al XV-lea, cel mai vechi „dicționar” maghiar cunoscut în prezent, dezvăluie că strămoșul suprem al langoșului este panis focacius, atribuit romanilor (de la care derivă și pâinea plană italiană numită focaccia). Un fel de langoș exista atât în bucătăria bizantină, cât și în cea otomană și era numit lalanga; în timp ce în cea bizantină se consuma doar ca dulce, în Turcia otomană se consuma atât ca fel de mâncare dulce împreună cu miere, cât și ca sărată, cu brânză. Lalanga continuă să existe în bucătăria turcească, precum și în cea greacă (mai ales în Peloponez) ca Lalagia (în greacă Λαλάγγια).
Poftă mare!!!
