Jurnal de jurnalist: RAR, dar nu de tot, mai auzi in autobuz cate-o discutie de-ti merge la inima. Un 10 LA PURTARE!

Totuși, mai avem TINERI FRUMOȘI! Adolescenți care GÂNDESC cu… capul (Și nu, nu vreau să susțin aici exprimarea pleonastică, de dragul… neștiinței. PUR ȘI SIMPLU vreau să vă spun că mai avem tineri care GÂNDESC, în sensul că judecă, își proiectează dorințele, viitorul!)

Azi m-a uns la suflet o discuție, în autobuz, într un adolescent și mama sa.

 Păreau că nu-s de pe la noi de la oraș, dar ce am auzit mi-a luminat ziua!

Am să vă redau pe cat de corect ceea ce am reținut:

„Mamă, să știi că eu vreau să lucrez, să am ceva al meu, să am activitate. Doar n-o să bat maidanul aiurea! Ce dacă nu-s major?! Și știu că și ție îți e greu. Cum suntem noi acuma, nu știu, nu pot să promit sut la sută că o să pot să termin liceul. Dra vreau să mă angajez. Învăț cât pot eu, dar uite Meseria de frizer e aa frumoasă… Sau poate fac niște cursuri, ceva să fie măcar infirmier sau să ajung asistent in vre policlinică. Ce, nu e imposibil, nu-i așa? Saupoate într-o făbricuță, undeva, orice.Să mă trezesc frumos dmineața și să știu că mă duc la lucru și-mi fac și eu un rost.  Și din banii ăia pun și eu să te ajut și pe urmă văd, eu, să-mi fac ceva al meu.Nu-mi trebue apartament cu 3-4 camere. Două-s de-ajuns, să am un adăpost, să fiu și eu în rândul lumii. Da, săștii că o să mă înscriu la niște cursuri, ceva. Vreau să muncesc.  Vreau să fiu om, să nu-mi fie rușine să ies pe stradă.Și nu vreau să fiu cum a fost tata.  Vreau să am ordine în viață și să-mi fac prieteni buni și o familie”.

Mamă-sa aproba, zâmbea și promitea că o să-l susțină „după puteri”.

 Când am văzut că s eridică de pe scaunsă coboare, undeva în centru, involuntar am întins mâna ca să… le strâng mâna amândurora. Și să-i felicit.