JAZZ, world & emotion: Ritmurile ungurilor de la DJABE au făcut din Bulevardul Castanilor un imperiu al trăirilor frumoase ba chiar… unice, al emoțiilor, al prieteniei prin muzică, prin sentiment, prin înțelegerea Culturii ca ambasador al sufletelor, al gândurilor. La drept vorbind… despre asta este JAZZUL, MUZICA… (pentru cine înțelege). Și da, ploieșetenii au fredonat, au apaludat, și-au oprit plimbările dinaintea scenei care a vibrat din rărunchi în concertul DJABE!
Da. Clar: artiștii din țara vecină, unacu o prestigioasă școală de jazz și cu un CULT al muzicii și-al disciplinei prin cultură au fascinat.
Mai bine de o oră, oaspeții din Ungaria au rupt „scena”, stârnit firești și sincere ropote de apaluze și ne-au făcut să simțim din plin prietenia lor prin muzică, prin gest, prin dăruirea față de actul cultural! BRAVO LOR!!!
Trebuie să scriu asta: Și gestul lui Attila- șeful orchestrei, de a saluta numai în românește, de a MULȚUMI la finalul fiecărei piese în românește, de a face totul ca să ne simțim, cu ei pe scenă, aici, în inima Ploieștilor, prieteni…de-o viață… cântărește enorm. și dovedește respect față de gazde, față de public.
MULȚUMIM! MULȚUMIM pentru tot, Djabe!
* Ezt kell leírnom: És Attila, a zenekarvezető gesztusa, hogy csak románul köszönt, minden dal végén románul KÖSZÖNETET mond, és mindent megtesz azért, hogy velük a színpadon, itt, Ploiești szívében, barátoknak érezzük magunkat… egy életre…, óriási súlyt jelent. És tiszteletet mutat a házigazdák, a közönség iránt.
KÖSZÖNJÜK! KÖSZÖNJÜK mindent, Djabe!
