Infloriti cu gandul, cu fapta! Floriile va fie Binecuvantare!

Ceas de mare Praznic azi… Ceas de pus inimile și gândurile să înflorească întru întâmpinarea Sfintelor Paști…

Împodobiți-vă, așadar, sufletul cu florile virtuților: credință, dragoste, bunătate… Faceți cruce și puneți salcia rugii voastre la icoană. Aduceți cu fapta voastră sărbătoarea în casă și în inimile alor voștri…

Mai apoi deretecați-vă inimile și „deschideți porțile Săptămânii Mari!

FLORIILE (lat. floralia sau florilia — sărbă­toarea florilor). Duminica Floriilor sau Du­minica Stâlpărilor (lat. Dominica în palmis, gr. ή των βαιων εορτή κυριακή — i ton vaion eorti kiriaki;slv. Nedeliu vaii) — este, în cursul anului bisericesc, prima sărbătoare împărătească cu dată schimbătoare, fiind legată de data Paştelui.

Praznicul se celebrează întotdeauna cu o săptămână înainte de Paşti, amintind intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale (Matei 21; loan 12). Sărbătoare de origine ierusalimiteană, e menţionata abia în sec. IV de pelerina Egeria sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea acestei zile în Ierusalim şi descrie chipul în care se săvârşea suljba. În vechime. Duminica Floriilor era începutul săptămânii Patimilor numită şi săptămâna Paştilor. Se mai numea şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. Egeria arată obiceiul de a se împărţi în biserici ramuri de salcie, care se binecuvântau de preoţi, obicei rămas până azi în bisericile creştine, în amintirea ramurilor de finie şi măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Creştinii poartă ramuri verzi şi în amintirea biruinţei vieţii împotriva morţii, prin Învierea lui Lazăr de către Hristos, în Sâmbăta Floriilor.(Sursa: Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, „Dicţionar de cunoştinţe religioase”, Editura „Andreiana”, Sibiu, 2010).

 Tuturor celor ce sărbătoresc onomastica le dorim LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI, cu lumina sfintelor daruri, cu pace și bucurie!