INEDIT! AMADEO PREZIOSI- “PRIMIREA DOMNITORULUI CAROL I LA SLĂNIC PRAHOVA” (1868). Compozitie de exceptie, in care apare si Muntele de Sare!

Amedeo Preziosi (nume la naștere Aloysius-Rosarius-Amadeus-Raymundus-Andreas, n. 2 decembrie 1816, Malta, Comunitatea Națiunilor – d. 27 septembrie 1882, San Stefano, Imperiul Otoman) a fost un pictor maltez care a excelat prin acuarelele sale.

Se știe că după ce a făcut studii de pictură la Paris, artistul s-a stabilit definitiv în 1842 la Istanbul unde s-a casătorit și a avut patru copii. A devenit repede celebru, atât în Turcia cât și în Occident, datorită operelor sale care reflectau viața orientală. În anii 1868-69 a călătorit în România de două ori, unde a conlucrat pe plan artistic cu prietenul său, Carol Popp de Szathmári. A fost apreciat de regele Carol I al României pentru care a realizat multe lucrari și care i-a organizat o expoziție în București. A creat pe teme românești mai mult de 250 de lucrări care, în afară de valoarea artistică, prezintă o sursă importantă pentru istoricii si antropologii români.

Potrivit wikiwand.com, prim-planul din lucrarea “Primirea domnitorului Carol I la Slănic Prahova” este ocupat de mulțime … Această lucrare este considerată a fi specială prin faptul că Preziosi și-a executat în ea autoportretul lucrând călare pe cal alături de Szathmári. Faptul este insolit, deoarece criticii de artă nu au mai identificat vreo lucrare a artistului maltez în care acesta să se fi portretizat. Prezența lui Preziosi și Szathmári în suita domnească este certificată documentar de o listă justificativă a cheltuielilor făcute în timpul excursiei princiare. Această listă relevă atenția și cinstea de care se bucura Preziosi din partea principelui, atenție de care nu beneficiau artiștii bucureșteni.

Autoportretul din această compoziție îl înfățișează cu spatele, văzându-se doar ceafa și o parte din obrazul drept ce are o barbă blondă, mare și înspicată precum părul. El are o atitudine concentrată asupra schițării grupului domnescu ce se apropie în aclamațiile localnicilor. De șaua calului atârnă calabalâcul din care se vede o umbrelă pe al cărei mâner și-a înfipt jobenul de voiaj. Szathmári apare cu fața întoarsă, cu melonul pe cap și ochelarii pe nas.

Costumația lui Szathmári este identică cu cea din portretul pe care Amedeo i l-a făcut în anul 1869, în care acesta apare cu caietul de schițe așezat pe un scaun, cu sacou și melon, picior peste picior, aplecat asupra desenului pe care-l realizează. De-a lungul timpului numeroși cercetători au făcut greșeala de a-l considera un autoportret al lui Szathmári. Alexandru Busuioceanu a pus acest desen pe coperta volumului său din anul 1935, din colecția Apollo, și Alexandru Bădăuță l-a reprodus cu mențiunea că maltezul, adică Preziosi, „lucra pe genunchi”. Chiar și Marin Nicolau-Golfin care l-a reprodus pe coperta a IV-a din cartea sa, a făcut greșeala de a-l considera a fi portretul lui Preziosi făcut de Szathmári.

Adrian Silvan-Ionescu a fost mirat că o astfel de eroare a persistat atâta timp, cu toate că Alexandru Busuioceanu știa că Preziosi s-a autoportretizat în compoziția de la Slănic Prahova, deoarece a menționat această realitate atât în catalogul lucrărilor din colecția Casei Regale, cât și în text că „… în suită, îl vedem și pe artistul nostru, călare, schițând priveliștea”. Informația exista încă de la Expoziția domnească din anul 1869 unde lucrarea a făcut parte dintre exponate: „… În tabelul reprezentând intrarea Alteței Sale la Slănic, Artistul autoriu și-a păstrat un colțișor unde s-a reprezentat călare, însoțit de Dl. Szathmari (sic) tot călare”.

M.N. Rusu a încercat și el să rezolve dilema portretelor celor doi artiști într-un articol publicat în anul 1837. Publicistul a utilizat metoda comparării desenului cu autoportretele fotografice ale lui Szathmári în care acesta nu purta ochelari.

Pictura merită contemplată! Detaliile precum maiestuosul munte de sare, taraful, localnicii înveșmântați în costume tradiționale, prezența bisericii și a caselor, totul… absolut totul impresionează și chiar „scrie” o pagină de istorie.

Sursa foto: Momente de istorie prahoveana